De 35 de ani ni se repetă obsesiv: „În decembrie 1989 a fost Revoluție.” Ni s-au arătat oameni în stradă, s-au numărat morți, s-au arborat steaguri cu stema decupată și s-au cultivat iluzii. Dar timpul a limpezit privirea. Tot mai mulți români încep să înțeleagă că n-a fost o revoluție în sensul curat al cuvântului, ci o lovitură de stat bine mascată, orchestrată din interiorul aceluiași sistem care conducea România.
Cei care aveau puterea n-au pierdut-o. Doar au schimbat fețele din vitrină. Securitatea n-a fost învinsă – a fost reciclată. Activiștii PCR n-au fost trași la răspundere – au fost rebotezați „antreprenori” și „reformatori”. România n-a fost eliberată – a fost vândută, bucată cu bucată, de aceiași oameni care au confiscat speranța unui popor flămând de libertate.
Ion Iliescu n-a venit de nicăieri. A fost adus. De aceiași care l-au dat jos pe Ceaușescu. O piesă de teatru, scrisă în culise, jucată în direct, transmisă ca spectacol istoric. Și astăzi, când PSD, PNL și USR votează funeralii naționale pentru Iliescu – omul sistemului – se închide perfect cercul trădării. Actorii s-au schimbat, dar regizorii au rămas.
Deci, ce a fost în decembrie 1989? O revoluție autentică, sau o operațiune cinică de preluare a puterii de către aceeași castă care a înfometat România?
Fiecare român are datoria să privească dincolo de lozinci și manuale. Să judece cu mintea limpede și să răspundă: a fost eliberare sau înșelătorie?
