Comisia Europeană a publicat propunerea de buget multianual pentru perioada 2028–2034. Rezultatul? Tăieri brutale din politicile de coeziune și agricultură, exact cele două mecanisme prin care țările din Est – în special România – mai puteau recupera decalajele față de Vest. Parlamentul European a reacționat dur. Și pe bună dreptate.
Pentru România, această decizie înseamnă un dezastru economic programat. Agricultura românească, deja fragilă, lipsită de lanțuri de procesare și dependentă de importuri de inputuri, va fi aruncată complet în haos. În loc să consolidăm producția internă, UE ne retrage oxigenul financiar, în timp ce fermele vest-europene rămân subvenționate direct de la bugetele naționale. Asta nu e integrare, e dublu standard sistemic.
În termeni tehnici, reducerile anunțate înseamnă mai puțini bani pentru plăți directe, dezvoltare rurală și investiții în infrastructură agricolă. România, care folosește fondurile agricole ca principal mecanism de sprijin pentru ferme mici și medii, riscă un colaps al producției interne. Nu va mai fi vorba doar de falimente. Va fi vorba de dispariția agriculturii familiale și de creșterea dependenței de importuri din alte piețe, inclusiv din afara UE.
Mai grav este că fondurile de coeziune — singurul instrument prin care se finanțează autostrăzi, spitale, rețele de apă, infrastructură educațională — vor fi redirecționate către politici neproductive și birocrație centralizată, în timp ce România rămâne cu promisiuni, dar fără bani.
Aceasta nu este o ajustare de buget. Este o decizie politică de repoziționare a Europei, în care țările din Est sunt lăsate pe margine, iar România este din nou tratată ca un teritoriu periferic, fără importanță strategică. E timpul ca autoritățile române să înceteze să se mai comporte ca niște subalterni tăcuți și să apere interesul național cu fermitate. Dacă taci, rămâi fără pământ, fără fermieri și, în final, fără țară.
