România e sub ape, dar guvernul e sub birou. Patru vicepremieri în funcție, unul demisionar și toți absenți când țara are nevoie de lideri. În mijlocul inundațiilor care au distrus gospodării, au izolat sate întregi și au spulberat vieți, niciun reprezentant de rang înalt al guvernului nu a avut curajul sau decența să apară în fața celor loviți de natură și ignorați de stat.
Nu-i vezi în cizme pe teren, dar îi găsești în pantofi scumpi prin ministere. Nu dau ochii cu oamenii, pentru că n-au răspunsuri la întrebările grele: unde s-au dus banii pentru lucrări de prevenție? De ce nu s-au făcut diguri? De ce proiectele au rămas pe hârtie?
Acești vicepremieri nu guvernează, ci mimează puterea de la adăpostul birourilor. Sunt viteji în comunicate de presă și în studiouri de televiziune, dar dispar când e nevoie de prezență reală, umană, într-un sat acoperit de noroi și durere. Pentru ei, suferința românilor e doar o statistică.
Când statul fuge, rămân voluntarii, vecinii, preoții și pompierii. Nu guvernul. Acest dispreț față de popor nu va fi uitat. Tăcerea și lașitatea de acum vor cântări greu la judecata publică.
Românii nu cer miracole. Cer prezență, empatie, răspundere. Cer guvern, nu umbre.
