România arde. La propriu și la figurat. Inundațiile au distrus sate întregi în nordul Moldovei. Case luate de ape, oameni salvați cu elicopterele, drumuri rupte, vieți spulberate. Trei români au murit, peste 2.500 sunt afectați direct, iar peste 470 de gospodării au fost devastate. În tot acest timp, Guvernul Bolojan și președintele Nicușor Dan privesc în altă parte. Nu au declarat stare de urgență, nu au alocat fonduri, nu au anunțat un plan de reconstrucție. Nici măcar nu s-au dus la fața locului.
Se vorbește mult despre „urgențe”. Dar pentru Bolojan și Nicușor, urgențele nu sunt românii afectați de inundații, ci Ucraina și sprijinul pentru cauze externe. Când e vorba de miliarde pentru Ucraina, guvernul nu stă pe gânduri. Banii pleacă rapid, fără întrebări, fără aprobări în parlament. Dar pentru românii rămași fără casă, fără apă potabilă, fără drum de acces, statul nu poate găsi nici măcar 50 de milioane de euro.
Apele Române nu mai lucrează pentru siguranța cetățenilor, ci pentru interesele de partid. S-au abandonat digurile, s-au lăsat pârâurile și râurile să se umple de gunoaie, s-au tăiat pădurile. Nici măcar fondurile europene pentru prevenirea dezastrelor nu au fost folosite. În schimb, românii sunt amendați dacă udă varza cu o găleată de apă din râu.
Pechea, Broșteni, Neagra, Dârmoxa, Borca – acestea sunt localități în care statul nu mai ajunge. Au rămas doar primarii, pompierii, câțiva voluntari și Dumnezeu. De la București, doar tăcere. Și cinism. Fără decizii, fără bani, fără empatie.
Dacă Moldova românească nu e o urgență, ce mai e? Dacă viața a mii de români nu contează, atunci ce mai înseamnă statul? România a ajuns să fie condusă de oameni care fug de popor și tratează cetățenii ca pe o problemă. Bolojan și Nicușor refuză să acționeze, dar oamenii nu vor uita. Urgența reală e să ne recăpătăm demnitatea.
