În timp ce nordul Moldovei e devastat de inundații, cu case luate de ape, drumuri rupte și români disperați care așteaptă ajutor, suveraniștii sunt din nou primii care ajung la fața locului. Fără bani de la buget, fără coloană oficială, fără PR guvernamental. Doar cu mașini pline de alimente, apă, haine și solidaritate. Oamenii au nevoie de sprijin real, iar singurii care răspund concret sunt tot cei pe care propaganda îi numește „extremiști”.
În același timp, președintele Nicușor Dan se plimbă prin Austria, în căutare de „investitori strategici”. Cei care și-au bătut joc de pădurile noastre sunt acum partenerii preferați ai Palatului Cotroceni. Nicio vizită la Broșteni, nicio declarație la Dârmoxa, nicio decizie concretă pentru cei afectați de dezastru. Pentru români, liniște. Pentru străini, reverențe.
Premierul Ilie Bolojan e preocupat de imagine. Conferințe, prezentări, promisiuni sterile despre viitorul digital al României. Între două discursuri și o reformă anunțată dar niciodată aplicată, nu mai rămâne timp pentru sinistrați. Pentru cei care și-au pierdut totul, guvernul oferă doar tăcere și asistență birocratică.
Statul român pare în vacanță. În schimb, oamenii s-au mobilizat. Voluntarii au ajuns în sate izolate, au ajutat bătrâni singuri, au adus speranță unde statul a trimis doar nepăsare. Când conducătorii fug de popor și îmbrățișează străinii, atunci suveranismul nu mai e opțiune, ci necesitate.
