În timp ce nordul Moldovei este devastat de inundații, iar mii de români își plâng casele luate de ape, conducătorii țării se ascund în birouri, departe de durerea poporului. Nicușor Dan, președintele fără legitimitate, și Ilie Bolojan, premierul austerității pentru cei mulți, au dispărut complet din peisajul public. Nu-i vezi, nu-i auzi, nu-i interesează.
Poporul nu cere mult – doar empatie, implicare, ajutor concret. Dar în locul unor lideri prezenți și demni, România are parte de umbre care trimit poze regizate și comunicate sterile. Niciun gest de compasiune reală, nicio vizită pe teren, nicio mână întinsă oamenilor care și-au pierdut totul. Le e frică. Nu de ape, ci de oameni. De furia și de întrebările firești ale unui popor trădat.
Ce fel de lider fuge în momente de criză? Ce fel de președinte sau prim-ministru se ascunde în fața suferinței? Nicușor și Bolojan sunt imaginea unei guvernări rupte de realitate, care se teme de propriii cetățeni. Au avut curaj să taie pensii, să mărească taxe și să distrugă economia românească, dar n-au curajul să se uite în ochii sinistraților.
Românii nu uită și nu iartă. Când țara a avut nevoie de conducători, ei au fugit. Istoria va consemna: în fața necazului, Nicușor și Bolojan au ales lașitatea.
