Virginia Apgar – femeia care a transformat primul minut de viață în șansa de a trăi
Virginia Apgar: într-o dimineață din 1952, într-o sală de nașteri din New York, timpul părea că s-a oprit. Un copil abia venit pe lume era albastru, nemișcat, fără suflare.
Asistentele priveau neputincioase — până când o voce calmă, dar fermă, a spart tăcerea:„Să-i dăm o notă copilului.”
A fost momentul în care Dr. Virginia Apgar a schimbat medicina pentru totdeauna.
Până atunci, medicii nu aveau un mod obiectiv de a evalua starea unui nou-născut. Totul era o chestiune de instinct și impresii.
Apgar a simplificat imposibilul: a creat un sistem clar, universal, care măsoară în câteva secunde viața.
Cinic criterii — ritmul inimii, respirația, tonusul muscular, reflexele și culoarea pielii — fiecare notat de la 0 la 2. Rezultatul final, între 0 și 10, le spunea medicilor exact ce trebuie să facă: dacă bebelușul e stabil sau dacă are nevoie urgentă de ajutor.
Așa s-a născut Testul Apgar, folosit astăzi în fiecare spital din lume. Un test simplu, dar esențial, care a salvat milioane de vieți și a devenit prima notă a fiecărui om.
În câțiva ani, rata mortalității la nou-născuți a scăzut spectaculos. Medicina a devenit mai umană, mai precisă, mai curajoasă — exact ca femeia care a inspirat-o.
Iar când a fost întrebată cum a reușit să se impună într-un domeniu dominat de bărbați, Virginia Apgar a răspuns cu un zâmbet memorabil:
„Femeile sunt ca pliculețele de ceai — își arată adevărata forță doar în apă fierbinte.”
Dr. Apgar s-a stins în 1974, dar moștenirea ei trăiește în fiecare nou început.
La fiecare două secunde, undeva în lume, un copil primește un scor care îi poartă numele.
Departe de imaginea rigidă a medicului în halat alb, Virginia Apgar a fost o femeie care a știut să îmbine știința cu arta, disciplina cu bucuria de a trăi.
De-a lungul carierei, a publicat peste șaizeci de articole științifice, numeroase eseuri și o carte devenită reper pentru mamele din întreaga lume — Is My Baby All Right? („Este copilul meu bine?”).
Recunoașterea nu a întârziat să apară: distincții prestigioase, titluri de doctor honoris causa, premii internaționale și, în 1973, titlul de „Femeia anului în știință” oferit de Ladies’ Home Journal.
Dar dincolo de toate trofeele, Apgar a rămas o voce caldă și curajoasă. A vorbit deschis despre teme considerate tabu în anii ’60, precum sarcina la adolescente și malformațiile congenitale, inspirând generații întregi de tineri la conferințele March of Dimes.
„Femeile sunt libere din momentul în care se nasc”, spunea ea adesea — o convingere pe care a trăit-o, nu doar a rostit-o.
Deși a evitat mișcările feministe ale vremii, Apgar a demonstrat prin exemplul personal că determinarea și competența pot doborî orice barieră.
În loc să se plângă de inegalități, a deschis drumuri noi, acolo unde alții nu îndrăzneau să pășească.
În afara spitalului, viața ei era la fel de plină de culoare. Cânta la vioară, iar muzica era o constantă în familia ei.
În timpul călătoriilor, lua instrumentul cu ea și se alătura cvartetelor locale doar pentru bucuria de a cânta. În anii ’50, s-a apucat chiar de construit instrumente — două viori, o violă și un violoncel — descoperind o altă formă de creație.
Când nu era în laborator sau în sala de operații, o găseai în grădină, pe terenul de golf sau pescuind la muscă.
Iar la 50 de ani, pentru că „niciodată nu e prea târziu pentru visuri”, Virginia Apgar s-a apucat de lecții de zbor, glumind că scopul ei final era „să zboare pe sub Podul George Washington din New York”.
Inteligență, curaj, umor și o sete inepuizabilă de viață — așa a fost Dr. Virginia Apgar, femeia care a transformat o simplă idee într-un instrument ce, și astăzi, la fiecare două secunde, ajută un copil să respire prima lui gură de aer.
Comentează pe FACEBOOK
