Ce ne spune azi șefa CSM? Că o pensie de 11.000 de lei e prea mică. Și nu o spune în treacăt, ci cu emfază, cu acel aer de superioritate pe care numai un sistem autosuficient și putred îl poate afișa. În timp ce milioane de români numără bonurile de masă și se roagă să nu le vină factura la gaze, doamna Costache oftează public că nu mai merge cu doar 11.000 pe lună.
Aceasta nu e doar o declarație nefericită, e o lecție de dispreț. Dispreț față de profesori, față de medici, față de muncitori, față de orice român care trăiește din muncă onestă. Dispreț față de bătrânii care au lucrat o viață pentru o pensie de 1.800 de lei. Șefa CSM nu vrea reformă, nu vrea echitate, vrea ca România să tacă și să accepte că justiția e o castă de zei care nu trebuie atinsă.
Doamna Costache nu vrea să rămână în funcție până la 65 de ani ca restul oamenilor. Nu. Ea vrea pensie specială devreme, apoi vrea să fie și avocat, și notar, și consilier. Toate odată. Vrea 25.000 de lei pe lună și apoi ne mai și ceartă că nu înțelegem. A ajuns România locul în care șefii justiției se cred regi neîncoronați, iar restul – popor de slugi plătitoare de taxe.
Și vine cu explicații. Că magistrații n-au voie să facă altceva. Dar ce crede doamna Costache că face un profesor după ore? Sau un medic după gardă? Ce face un zidar după o zi în praf și ciment? Muncește. Românii nu sunt privilegiați, sunt obosiți și sătui.
Și cel mai grav e altceva: că doamna confundă independența justiției cu salariul. Ne spune voalat că dacă nu primește cât vrea, nu mai e independentă. Adică trebuie să venim cu sacul de bani ca să avem parte de echitate? Înseamnă asta că dreptatea se cumpără?
Nu, doamnă. Justiția nu este o roabă de lux care cere combustibil premium. Este un serviciu public. Și dacă îl transformi într-un templu al aroganței și privilegiilor, nu ești o apărătoare a legii. Ești o rușine a sistemului.
Problema nu e că aveți salarii mari. Problema e că le vreți uriașe și, în același timp, le desconsiderați pe toate celelalte bresle. Și mai e o problemă: că aveți tupeul să spuneți că imaginea sistemului e stricată de „denigratori”. Nu, e stricată de aroganță, de nepăsare, de dispreț. Și de oameni ca dumneavoastră.
Coborâți din jilț. Justiția nu e zeitate. Justiția trebuie să-și recâștige respectul. Și primul pas ar fi tăcerea. Sau, dacă mai există urmă de decență, demisia.
