AUR, palma dată de români partidelor ruginite

Scârba și dezamăgirea românilor față de clasa politică a ultimilor 30 de ani s-au manifestat în două feluri: statul acasă și AUR. Despre prima categorie nu prea am ce să spun. Îi „felicit” cu durere-n suflet că au girat câștigarea alegerilor de către PSD. Și mai sper că măcar au învățat ceva din această poveste și peste 4 ani nu vor mai face pe interesanții cu boicotul lor electoral. Mult mai interesantă este discuția despre cea masă de oameni care și-au îndreptat opțiunea electorală către partidul AUR. Să nu uităm că AUR este o formațiune politică apărută acum un an de zile, care indiferent ce ar spune cârcotașii, a crescut precum făt frumos, într-un an cât alții-n 7…

Vreau în acest text să facem o analiză la rece a fenomenului AUR. Dar una pe bune, nu pe modelul celei făcute de unii colegi de breaslă care, înfierbântați și frustrați că n-au intuit acest fenomen, șterg acum pe jos nu doar cu partidul în sine, ci și cu sutele de mii de români care l-au girat. În primul rând, cred că mulți români sunt scârbiți de clasa politică mioritică. Dar de toată această clasă. Adică de cei care de 30 de ani se tot schimbă între ei, se contopesc și divorțează peste noapte și care vin o dată la fiecare 4 ani să ne promită marea cu sarea. După care vedem cu toții că acea mare e doar o băltoacă, iar sarea are gust de rumeguș. Întrebarea legitimă care se naște de aici este, ce opțiuni electorale au avut cei descriși mai sus. Vă spun eu, prima a fost boicotul prin absenteism. Un fenomen pe care îl anticipez de luni de zile și pe care am încercat să îl estompez cât am putut de mult. Cei care mă urmăresc pe Facebook știu cât de mult am încercat să atrag atenția că absenteismul nu face decât să ajute partidele mari. Acestea din urmă v-ar trimite bucuroase buchete de flori și licori bahice, doar ca să vă țină pe canapea în ziua votului, dacă legea le-ar permite…

A existat și un segment conștient probabil de pericolul absenteismului. Oameni care au dorit din tot sufletul lor să dea o palmă politicului ruginit. Să îl umilească, să îl urecheze și să îl avertizeze că așa nu mai merge. Tura trecută nuiaua a fost USR. Probabil acum 4 ani nu au fost atât de mulți români revoltați. Acum numărul lor a fost mare. Iar USR nu a simțit oportunitatea. Măcinat de lupte interne, condus de lideri cu nasul pe sus, cu atitudine exclusivist-elitistă, USR nu s-a mai mulat pe sufletul multor români dezamăgiți. A mai fost și lupta sa crâncenă cu liberalii, partid cu care ba s-au aliat, ba s-au scuipat. Iar duplicitarii nu sunt nici ei pe placul omului de rând.

Pe tot acest fond, a venit AUR. Un partid cu oameni din popor, cu lideri care vorbeau pe limba oamenilor simpli, cu mesaje prea puțin complicate și care s-a folosit foarte bine de simbolurile tradiționale românești: biserică, tricolor, port național. Iar cel mai mare atuu al lui AUR: fețe complet noi! Cam ce a avut și USR la început, până să o strice așa cum am explicat. Este cea mai simplă explicație sociologică pe care o poate cineva da pentru sutele de mii de voturi obținute de AUR. Lumea nu așteaptă ca AUR să schimbe de mâine România. Nici nu ar avea cum. Dar alegătorii lor sunt fericiți că „ai lor” sunt acolo și îi pot urechea pe acei politicieni care îi tot dezamăgesc.

Un singur aspect vreau să mai comentăm. E delicat, însă știți că nu îmi place să ascund mizeria sub preș. Din seara alegerilor, am văzut că o parte a presei, mai ales de dreapta, a sărit să sfâșie AUR. Ba unii deontologi au îndrăznit să arunce vorbe grele inclusiv votanților care au optat pentru AUR. Trebuie să fii chiar primitiv gazetărește, să jignești sute de mii de oameni, doar pentru că nu ți s-au aliniat ție ploile electorale. Ceea ce eu nu înțeleg este înverșunarea acelor critici, care practic nu văd pădurea de copaci. După 3 ani de „Ciumă Roșie”, aceasta din urmă e majoritară în Parlament. Asta cred că e marea problemă a României, nu prezența unora cu 10 procente într-o faună parlamentară care oricum a numărat tot soiul de ciudați în ultimii 30 de ani. Despre cine sunt și ce vor face oamenii de la  AUR o să avem vreme 4 ani să tot discutăm.

 

Comentează pe FACEBOOK