Premierul Ilie Bolojan minimalizează un posibil conflict de interese, invocând „mii de proiecte” pentru a justifica contractele obținute de Hildegard Brandl, partenera fostului vicepremier Dragoș Anastasiu. Patru contracte cu Primăria Oradea, în 12 ani, i se par „puține” lui Bolojan, în ciuda faptului că vorbim despre o relație apropiată cu un om din vârful Guvernului.
Românii nu mai acceptă scuza „sunt prea multe proiecte, nu pot ști cu cine semnez”. Asta nu este administrație eficientă, ci o portiță pentru relații de favor, pentru prietenii utile și asocieri avantajoase. Când ești primar sau premier, nu ai voie să fii indiferent la cum se împart contractele publice. Mai ales când este vorba de apropiații celor din cercul puterii.
Explicația lui Bolojan e tipică pentru politica românească de cumetrie: dacă s-a făcut ceva vizibil în oraș, înseamnă că restul neregulilor pot fi trecute cu vederea. Dar statul de drept nu se judecă după borduri și pavaje, ci după corectitudinea cu care se cheltuie banii publici. Faptul că Bolojan respinge orice legătură între fiica sa și firma lui Brandl este irelevant câtă vreme totul miroase a favoruri între „ai noștri”.
Așa funcționează România condusă de PSD-PNL: cu o mână se semnează proiecte, cu alta se împart contracte. Iar cetățeanului i se aruncă în față placa veche: „totul e legal”. Legal nu înseamnă și moral.
