Românii sunt mințiți în fiecare zi că trăim vremuri grele, că trebuie austeritate, că bugetul e gol. În același timp, Ilie Bolojan găsește resurse să mai inventeze o funcție publică. Nu pentru vreun spital, nu pentru vreo școală, ci pentru a mai face loc unei numiri politice în structura guvernului. Încă un post, încă o sinecură, încă o bătaie de joc.
Se taie burse, se impozitează pensii, se închid linii de tren și se amână investiții în infrastructură. Dar când vine vorba de partide, de clientelă, de oameni cu carnet de membru, apar miraculos funcții noi. Așa arată „reforma” lui Bolojan: poporului i se cere să strângă cureaua, iar partidele primesc fotolii și salarii.
În loc să reducă numărul de demnitari, Bolojan îl mărește. În loc să taie birocrația, o adâncește. Iar în timp ce românii își numără banii de pe o lună pe alta, guvernul umflă statul cu funcții inventate, doar ca să-și răsplătească fidelii.
Aceasta nu e reformă. E sfidare pe față. România nu e condusă, e împărțită ca o pradă între partide. Iar Bolojan s-a transformat în administratorul acestor interese.
