Cam pe când ejectarea loazelor din sistem?!

Verișorul demnitarului, prietenul senatorului, amanta directorului, colegul din generală al politicianului, ruda șefului de la județ sau soția ministrului. Toate aceste loaze parazitează de când mă știu sistemul public din toate instituțiile de stat. Unii taie frunză la câini, alții fac cafele, își slugăresc șefii, stau prin medicale și telemuncă închipuită sau, mai grav, sunt pontați fictiv fără să calce pe la birou. Pe toți acești „parameci” care sorb nesătui bugetul statului trebuie să îi țină privații, lună de lună, pe perfuzii financiare. Ca să fim bine înțeleși: nu există instituție de stat în care loazele descrise mai sus să nu fie prezente. Îi știm cu toții fără să îi vedem, dar cel mai evidenți sunt pentru colegii lor, cei care încă se încăpățânează să rămână agățați de sistemul public. Aici vine partea cea mai dură, aia în care unii cititori vor strâmba din nas! Senzația mea gazetărească este că proporția actuală este de 2 loaze la un muncitor cu randament. Adică, da, ați înțeles bine: două treimi din salariații de la stat freacă menta cu succes și sunt plătiți regește pentru asta.

Subiectele cu tema „bugetari vs angajați în privat” nasc la ora actuală cele mai multe reacții. Faceți această simulare pe Facebook, de exemplu, și veți vedea ce revoluție iese! Unii vor înfiera bugetarii, alții vor preamări anumite categorii de lucrători la stat, pe umerii cărora s-ar sprijini statul. Dar să rămânem la reacții. Stiți de ce se naște imediat controversa?! Pentru că toți știm că asta e realitatea! Toți știm că e plin de paraziți în sistem, iar aceștia aruncă o anatemă asupra întregului sistem bugetar. Este exact ca românii care au speriat Occidentul de cum s-au deschis granițele, din cauza cărora tuturor ni se mai pun încă etichete de hoți, nomazi și alte asemenea bazaconii…

Loazele de la stat au un talent aproape nativ de a face figurație. O să le vedeți robotind de ochii șefilor, atunci când se împute treaba. Sunt acei bârfitori care invariabil le știu pe toate într-o instituție. Ăia care pot oricând să îți dea 100 de motive pentru care ceva nu poate fi făcut. Indivizii care se opun cu înverșunare oricărei schimbări. Obtuzii care încă țin evidențele pe foi, printează tone de documente fără să aibă habar că s-au inventat bazele de date, e-mailul sau Excell-ul și care întotdeauna își dau aere de superioritate față de noii veniți. Sunt duduile rujate și trase la patru ace, care își plimbă fundurile bombate prin fața șefilor pofticioși, sunt beizadelele cu aere importate pe al căror CV scrie mare „băiatu” lui tata” și sunt activiștii de partid, convinși că au tot dreptul să fie acolo, doar pentru că au lipit afișe electorale și au ajutat partidul să ia puterea.

Din cauza acestor specimene, România este condamnată să bată pasul pe loc. Absorbția de fonduri europene, reforma instituțiilor, digitalizarea, niciuna dintre acestea nu se poate face cu cei descriși mai sus. Tragedia este că, de câte ori se schimbă puterea, sunt injectați în sistem alții proaspeți. Nici măcar nu se schimbă liniile, ca la hochei. Loazele vechi sunt marginalizate și zac undeva în „adormire”, cât timp își fac numărul cei de pe val. Apoi, cel mai frecvent după 4 ani, vine iarași vremea lor. Partea proastă este că în toată această perioadă, noi îi plătim și pe unii și pe alții. Pe fiecare 25 ale lunii, atunci când vine sorocul pentru taxe și impozit, fiecare privat varsă o bucățică și pentru prosperitatea loazelor.

Astăzi, premierul Florin Cîțu a anunțat cu surle și trâmbițe „măsuri pentru restrângerea cheltuielilor bugetare”. Adică vrea să taie câte puțin de la toți. Haideți să vă spun eu cum va fi. Adevărații perdanți vot fi tot cei care muncesc cu adevărat în sistemul public. De aceia nu are nimeni niciodată grijă. Ei sunt ai nimănui. Îi recomandă doar ceea ce știu să facă. De-asta șefii îi păstrează și, de cele mai multe ori, îi pun să facă treaba altor 3-4 paraziți. Revin însă la măsurile lui Cîțu și vă spun în avans ceea ce se va întâmpla. Loazele vor fi plasate strategic în departamentele neafectate de tăieri sau li se va mai da câte o jumătate de normă fictivă prin alte părți, ca să nu sufere vreun moment. Vor fi lăsate în continuare să mimeze munca de acasă, invocând spaima pandemiei sau vor fi recompensate cu câte un post în consiliile de administrație ale companiilor ce sunt mulse politic de 30 de ani. Asta o știți și voi, cei mulți, o știu și cei care decid acum acele măsuri. În aceste condiții, îl întreb respectuos pe Cîțu și ai lui: Cam pe când vom ejecta și loazele din sistem, domnilor?

 

Comentează pe FACEBOOK