Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a dat câștig de cauză statului român, respingând în unanimitate ca „vădit neîntemeiate” plângerile formulate de mai mulți magistrați români. Aceștia au contestat eșalonarea plății restanțelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.
Prin această decizie istorică pronunțată pe 22 octombrie 2026, instanța de la Strasbourg a stabilit că măsurile de amânare și reeșalonare adoptate de Guvernul României nu încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De ce a considerat CEDO justificate amânările plăților
În motivare, Curtea arată că autoritățile române au fost nevoite să gestioneze obligații financiare importante, într-o perioadă marcată de dificultăți bugetare.
„Autoritățile naționale au adoptat, dimpotrivă, o serie de măsuri menite să concilieze interesele concurente”, precizează CEDO, potrivit Ziare.com
Judecătorii europeni subliniază că stabilirea priorităților bugetare nu reprezintă o atribuție a instanțelor.
„Nu îi revine judecătorului național sarcina de a se substitui autorităților naționale în alegerile privind politicile bugetare și economice”, se arată în decizie.
CEDO a ținut cont de plățile parțiale efectuate, de actualizarea sumelor cu inflația și de dobânzile acordate în anumite cazuri.
„Comportamentul autorităților naționale în prezenta cauză nu poate fi analizat ca un refuz arbitrar de a executa hotărârile în discuție și nici ca o întârziere nejustificată în executarea lor”, precizează Curtea.
În plus, instanța europeană a remarcat că veniturile reclamanților sunt considerabil mai mari decât salariul sau pensia medie din România și chiar decât indemnizațiile celor mai înalte autorități ale statului.
„Niciunul dintre reclamanți nu a susținut că neexecutarea integrală și imediată a hotărârilor judecătorești i-ar fi afectat nivelul de trai”, arată CEDO.
CEDO semnalează riscul unui conflict de interese în procesele privind salariile magistraților
Curtea a analizat și felul în care instanțele românești au extins anumite beneficii salariale, prin hotărâri judecătorești, asupra altor categorii de magistrați.
„Această situație, în care instanțele erau chemate să soluționeze litigii privind avantaje salariale ale căror efecte se puteau extinde asupra întregului corp al magistraților, ar putea fi percepută ca prezentând un risc de conflict de interese”, arată Curtea.
CEDO precizează, totodată, că dificultățile financiare nu permit statului să ignore obligațiile stabilite prin hotărâri definitive.
„Statul nu se poate prevala de lipsa fondurilor sau a altor resurse pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească”, subliniază Curtea.
Comentează pe FACEBOOK
