Dosarul „Pițurcă-măști pentru Romarm” scoate la iveală, o dată în plus, mizeria făcută de băieții deștepți în perioada în care noi stăteam închiși în case. Cât ne transmiteau cei 3 profeți îmbrăcați în geci de piele mesaje alarmiste la TV, mafia făcea milioane din măști, echipamente de protecție și ulterior teste rapide..
Rețeta din dosarul Piți este copie la indigo cu jaful care a avut loc la Unifarm. Ingredientul comun: băiatul cu ochi albaștri, cu ceva tinichele masonice în spate, plantat la conducerea unei companii strategice și cu un buget de sute de milioane pe mână. La Unifarm a fost Adrian Ionel, la Romarm-ul unde făcea și Pițurcă bani, un cvasi-necunoscut pe nume Gabriel Țuțu. Ambii sunt oameni de paie, fără vreun background profesional în spate, dar care au lucrat în serviciile de informații. Sau au avut strânse legături cu acele structuri. Păpuși puse acolo pe niște sinecuri grase, dar care se dovedesc extrem de utile în așa-zisul moment operativ. În cazul nostru, momentul cu pricina a fost carcalacul chinezesc și posibilitatea unor achiziții uluitoare, fără licitații, de produse ce chipurile îl combăteau..
De după cortina ridicată timid de procurorii anticorupție de pe jaful făcut în pandemie, înțeleg acum și românii proporțiile acestuia. S-a furat ca-n codru! S-au dat tunuri imense! S-a tocat bugetul pe toate porcăriile inutile și mai ales neconforme și s-a amanetat astfel viitorul copiilor și nepoților noștri. Datoriile uluitoare cu care ne-am ales, doar pentru a cumpăra acele mizerii și a face unii profit de milioane vor atârna mult și bine de gâtul României. Ca să le plătim, probabil o să ne dăm și bruma de resurse pe care o mai are țara. Ultimele companii de stat care încă produc sunt deja sub lupa creditorilor.
Degeaba mișcă azi DNA-ul, acolo unde i se dă voie. Tot ce fac ei este să aducă în năvod peștii mici, pe care să îi flendurească pe sub nasul poporului sărăcit. Asta, în speranța că circul ne va tăia foamea. Deznodământul e unul singur. Niște pioni, niște oameni de paie, vor face probabil pușcărie. Puțină și lejeră. Asta, dacă nu vor fi până la urmă scoși discret pe sub ușa de justiție „uitată” crăpată. Mai o prescripție, mai un viciu de procedură, mai o condamnare cu suspendare.. Ăsta este favorul pe care îl vor primii cei precum Ionel sau Țuțu, pentru a-și ține gura și a nu vorbi de adevărații lor protectori. Mă refer la cei care sunt adevărații beneficiar ai miliardelor pandemice și care inventează personaje de tip Țuțu, pentru a le folosi când e cazul.
Într-o societate normală, civilizată, unul ca Țuțu nu ar ajunge niciodată mai mult decât un funcționar mediocru de mâna a 3-a. La noi, Țuții sunt împinși sus, folosiți și apoi sacrificați pentru a se masca mizeria. Primii sunt de acord cu asta. Probabil sunt și ei conștienți de adevărată lor valoare. Rămân recunoscători celor care i-au inventat și i-au lăsat și pe ei să se dedulcească la o mică parte din cașcaval. În asemenea condiții, văd tot mai mulți români disperați, care mă întreabă ce e de făcut. „În ce să mai credem, pe mâna cui să ne lăsăm, domnu’ Bucura?”, îmi scriu oamenii de peste tot.
Astăzi îmi este aproape imposibil să indic o direcție în care cred cu adevărat. De personaje anume, nici nu poate fi vorba. Asa că, mai în glumă, mai în serios, îmi vine să le spun românilor: Căutați-vă un Țuțu! Pe persoană fizică, doar ăla poate fi șansa voastră!”.
Comentează pe FACEBOOK
