Cine și cum a sabotat extrădarea lui Mario Iorgulescu

Cine și cum a sabotat extrădarea lui Mario Iorgulescu

De mandatul de arestare în lipsă pe numele lui Mario Iorgulescu s-a ales praful. Omul este liber ca pasărea cerului, începând de astăzi. Vinovat de acest lucru nu este judecătorul de la Curtea de Apel, care a luat astăzi decizia, în ciuda a ceea ce s-ar crede. Iorgulescu Jr și-a recâștigat statutul de om liber datorită incompetenței completului de la prima instanță. Spun incompetență, pentru că nu am încă probe că ar fi fost vorba de altceva. În continuare voi explica extrem de simplu cum stau lucrurile.

După ce procurorul de caz a pitrocit celebrul dosar vreme de luni bune, documentele au ajuns într-un final la instanță. Despre extracția cel puțin dubioasă a băiatului din spitalul Elias nici nu mai vorbim. Beizadeaua a fugit de sub nasul autorităților amorțite. Revenind la partea de instanță, după intrarea dosarului de rol, procurorul de caz a cerut în sfârșit arestarea fugarului. Lucrurile au avansat și într-un final s-a ajuns la partea de proceduri.

– Conform Codului de procedură penală, unui inculpat aflat într-un spital, fie el chiar și în afara țării, trebuie să îi fie adus la cunoștință mandatul într-un anume fel. Pentru bolnavi, procedura este înștiințarea administrației respectivului spital, care trebuie apoi să aducă acest lucru la cunoștința bolnavului. Dacă bolnavul este în imposibilitate din punct de vedere fizic, managementul spitalului trebuie să certifice acest lucru. Până aici, totul simplu

Cum s-a procedat în cazul Iorgulescu: Procurorul de caz a cerut emiterea mandatului de arestare, iar judecătorul trebuia să dispună întocmirea acelei proceduri. La Iorgulescu s-a mers doar pe comunicarea spitalului din Italia, fără să se mai aștepte vreun răspuns. Judecătorul de la Tribunalul București s-a spălat pe mâini și a emis un mandat complet neprocedural. Avocatul apărării, Cristian Ene, i-a atenționat cu privire la acest viciu de procedură, la sedința de pe 3 martie 2020. Însă judecătorul a preferat să meargă pe varianta sa.

Cum era de așteptat, instanța ierarhic superioară nu a avut altceva de făcut astăzi, decât să constate această greșeală gravă de procedură. Pe cale de consecință a întors dosarul la zero! Întrebările care se nasc pe cale de consecință sunt evidente:

  • Chiar atât de slab pregătiți au fost cei de la prima instanță, încât să comită această eroare puerilă?
  • Cine răspunde pentru aruncarea în aer a dosarului și trimiterea sa în fază incipientă?

Cu o răspundere a magistraților mai mult mimată în România și cu o clasă politică ce se ferește să schimbe lucrurile în bucătăria acestui sistem, erorile judiciare vor persista. Unei categorii sociale ce primește toate privilegiile posibile, atât pe perioada de activitate, cât și după pensionare, nu i se poate tolera chiar orice greșeală…

Comentează pe FACEBOOK