Da, ați citit bine! E strigătul revoltei, al neputinței și al frustrării, un sentiment scârbos ce zace latent în sufletul fiecăruia dintre noi, cei ce ne încăpățânăm de 30 de ani să supraviețuim în spațiul carpato-danubiano-pontic. Viața la noi, așa cum a descris-o excelent Marin Preda, este ca o pradă! Trăim precum iepurii în bătaia farurilor, ca o căprioară încolțită de șacali sau precum oile de la stână, atunci când năvălesc lupii. Și fix ca acele oi, tot ce putem face este să ne rugăm să nu fim noi ovinele înhățate, măcar până data viitoare..
Ne-au ars bebelușii în maternități, s-au carbonizat tinerii în club, bătrânii se fac scrum pe paturile de spital. Toate se întâmplă cu o rigurozitate de ceas elvețian. Știm toți că fiecare tragedie nu va fi ultima, deși pițifelnicii care ne conduc ne dau aceleași asigurări de fiecare dată: vom face ancheta, vinovații vor răspunde. Un clișeu ieftin și prost, pe care nici cei mai creduli români nu îl mai înghit.
Dar dacă tot am ajuns la capitolul vinovați, hai să vorbim și de asta! Vinovații reprezintă acele sacrificii simbolice ce sunt servite gloatei pe tăvi somptuoase pentru a o liniști. În funcție de cei de la putere, vinovații sunt mai mult sau mai puțin vizibili. În cazul maternității Giulești, acarul păun a fost o asistentă care nu s-a aflat în salon la momentul izbucnirii incendiului. Au trimis-o doi ani la pușcărie și s-a îngropat mizeria sub preș. La Colectiv, prosteala e și mai mare! Pentru că revolta populară luase proporții, mielul sacrificat a fost mai gras. I-au împins spre pușcărie pe fostul primar Popescu Piedone, la pachet cu alți câțiva functionărași din primărie. E ridicol și vomitiv. Piedone nu călcase în viața lui prin acel club și nu se cunoștea cu niciunul dintre beneficiarii acelei autorizații de funcționare. A semnat fix ca primarul. Sigur, poate și asta e o vină, însă arătați-mi un primar care face altfel, nu în România, ci în toată lumea. Oare Giuliani o fi luat la picior toate cluburile din New York, înainte să le lase să funcționeze?! Vă dau eu scris că Nu!
Și abia acum ajungem la miezul problemei. Nici Giuliani și nici alții ca el, din lumea civilizată, nu au grija unor astfel de lucruri. De ce? Fiindcă la ăia, țara e pusă la punct. Fiindcă fiecare își face treaba, iar viața și siguranța cetățeanului, ăla plătitor de taxe mai mari sau mai mici, e pe primul loc. Nimeni nu îl sfidează, nimeni nu își bate joc de el.
Strania durere-n …. a autorităților mioritice față de cetățean este unică. Ne iau toți de proști, în fiecare zi. Românii sunt importanți doar o dată la 4 sau 5 ani, când trebuie să se încoloneze și să meargă la vot. În rest, pâine și circ. Iar rețeta o aplică prin rotație toate partidele și politicienii, atunci când le vine rândul la butoane. Aceștia din urmă se schimbă între ei, în funcție de cât de abili sunt să-i prostească pe români. Dar sigur se schimbă. Ce nu se schimbă sunt „dumnezeii” din sistem! Dumnezeii nu răspund niciodată, cad mereu în picioare și țin public lecții de morală ieftină celorlalți. Apropo, cum s-o simți în dimineața asta veșnicul Raed Arafat? Dar matusalemicul Streinu Cercel? Or avea mustrări de conștiință? Pe primul l-am tot văzut pe sticlă. Explica ceva cu mult sârg. Am preferat să țin televizorul pe „Mute” fiindcă mă încerca o profundă senzație de greață. În locul unui antivomitiv, am preferat să scriu textul ăsta despre dumnezei. Ăia care ne râd sfidător în față de când ne știm. Dumnezeu să-i odihnească pe amărâții de la Balș!
