David Popovici: Povestea campionului care face România mândră
David Popovici s-a născut în București și a început înotul la 4 ani, la bazinul „Lia Manoliu”, pentru a corecta scolioza, la recomandarea unui medic ortoped. La 9 ani, a început antrenamentele la Aqua Team București, cu Adrian Rădulescu.
La 10 ani, a doborât primul său record național la 50 m spate, iar la 14 ani a devenit cel mai rapid înotător sub 15 ani din istoria Festivalului Olimpic al Tineretului European.
Este absolvent al Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc” din București și, în prezent, urmează cursurile Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București.
In vârstă de 20 de ani, a cucerit inimile românilor nu doar prin performanțele sale în înot, ci și prin modul în care gândește, vorbește și prin faptele sale. A topit medalia de aur câștigată la campionatul mondial, și-a donat echipamentul cu care a urcat pe podium la Paris, transformându-le într-un ajutor concret pentru copiii bolnavi sau abandonați.
De fiecare dată când îl vedem, realizăm că David Popovici este mult mai mult decât palmaresul său. Chiar și atunci când se definește ca un tânăr care înoată rapid.
Pe 29 iulie, în multe case și inimi din România, a avut loc o explozie de bucurie. Speranțele noastre, puse în tânărul român de 20 de ani, s-au împlinit într-un minut, 44 de secunde și 72 de sutimi, în ultimele fracțiuni de secundă.
Am strigat, am sărit de fericire, ne-am îmbrățișat cu zâmbetul pe buze și am fi putut jura că el simțea la fel.
„Un regret mare al meu, de când am câștigat aurul olimpic la 200 de metri, la Paris, este că nu am plâns. Frate, îmi doream atât de mult să plâng, dar am ținut închise lacrimile acelea. Erau foarte reale și, sincer, nu mi-am dorit niciodată mai mult să plâng de ușurare. Și totuși, nu am făcut-o.
Tocmai reușisem să depășesc una dintre cele mai grele provocări sportive din lume și aveam nevoie să plâng, pentru că a fost extrem de greu. Și totuși, nu am făcut-o.
Uite, asta regret din seara aia. Am reușit să plâng abia după ce am terminat toate probele și am ajuns la hotel. Numai că am plâns de nervi. Am plâns pentru că se adunaseră prea multe. Am plâns pentru că nu-mi venea să cred că s-a terminat.
Abia atunci, la hotel, am simțit că s-a acumulat totul și am plâns ca o erupție. O erupție de ușurare. 16 ani de antrenamente zilnice, cu un program măsurat la secundă, petrecuți într-un bazin de înot, comprimate într-un minut, 44 de secunde și 72 de sutimi, umăr la umăr cu cei mai buni, rapizi și antrenați înotători din lume” ”, a declarant cu sinceritate David Popovici, campion olimpic.
O zi din viața lui David Popovici începea la șase fără câteva minute dimineața. Fără să fi apucat să aprecieze prea mult somnul, se trezea deja cu gândul la antrenamentele care urmau. La șapte dimineața începea sesiunea de înot, care dura până pe la nouă sau nouă și un pic. Totul era calculat cu precizie: fiecare minut era important.
După antrenament, ajungea acasă și își începea ziua cu a treia masă, deși ar fi avut nevoie de odihnă. Somnul însă nu venea ușor. Deși corpul îi era obosit, mintea nu reușea să se relaxeze, iar somnul profund îi era adesea evaziv.
De când era mic, avea această problemă cu somnul, iar nopțile de recuperare erau adesea insuficiente.În restul zilei, își continua programul cu alte sesiuni de antrenament, iar între acestea avea de îndeplinit o mulțime de detalii: masă, recuperare, exerciții de stretching și de întărire a musculaturii.
Totul era riguros planificat, iar timpul pentru el era limitat. În ciuda programului extrem de încărcat, David rămânea concentrat pe visul său, iar fiecare zi se adăuga unui drum greu, dar decisiv, spre performanță.
Povestea lui David Popovici începe cu un blocstart care, mai degrabă decât un început rapid, seamănă cu o piedică. Exact așa cum blocstartul de la bazinul Lia Manoliu este un pic mai înalt decât standardul, drumul său spre aurul olimpic a fost presărat cu obstacole și provocări.
Însă, în ciuda acestora, David știe cât de important este să aprecieze și să respecte oamenii care l-au sprijinit pe parcursul călătoriei sale. Este un tânăr care înțelege ce înseamnă recunoștința și nu ezită să o exprime.
Sportul românesc a avut câteva modele de performanță, dar mai rar au fost voci care să răsune cu adevărat. David Popovici este însă vocea generației sale – o generație care nu mai tolerează abuzul, ipocrizia sau fățărnicia.
Copilul care a început să practice înotul pentru a-și corecta postura a devenit un adult care reprezintă un exemplu de integritate și verticalitate. În fața unei lumi adesea strâmbe, David stă drept, demonstrând că se poate ajunge sus nu doar prin talent, ci și prin onestitate și muncă asiduă.
Comentează pe FACEBOOK
