Românii au fost mințiți timp de decenii. Fiecare schimbare de președinte sau de lider „providențial” a fost vândută ca o mare victorie a democrației, ca un nou început. În realitate, am asistat doar la o rotație controlată a unor pioni, manevrați de aceeași rețea care domină România din umbră încă dinainte de 1989.
Ceaușescu a fost ținut la putere până a devenit inutil pentru cercurile de influență. A fost înlocuit de Iliescu, un comunist reciclat care a preluat frâiele în numele Revoluției, dar a apărat aceleași structuri vechi, ascunse sub masca noii democrații. Emil Constantinescu a fost “președintele înfrânt de sistem”, o iluzie a schimbării, fără niciun impact real asupra rețelelor de putere. Traian Băsescu, “jucătorul” de serviciu, n-a făcut decât să consolideze controlul instituțional și să ofere un nou strat de protecție mafiei transpartinice. Klaus Iohannis – tăcut, absent, dar mereu convenabil – a fost garanția stagnării și complicității. Iar astăzi, Nicușor Dan, prezentat ca figura antisistem, s-a dovedit un alt executant al acelorași interese oculte.
Toți au avut sloganuri. Toți au mimat reforma. Și toți au servit Sistemul cu “S” mare, oferindu-i exact ce avea nevoie: timp, liniște și aparența democrației. Între timp, poporul a fost împins spre sărăcie, debusolat, lipsit de speranță și rupt de rădăcinile sale.
Românii trebuie să înțeleagă că problema nu e doar în fața urnelor, ci în spatele lor. Adevărata luptă nu este pentru funcții, ci pentru eliberarea unei țări captive într-un mecanism bine uns de manipulare, complicități și trădare națională.
Schimbarea nu vine din rotirea păpușilor, ci din ruperea firului care le controlează.
