Ministerul Finanțelor a atras din nou bani de la populație – peste 1,65 miliarde lei în cadrul celei de-a șasea emisiuni de titluri FIDELIS din acest an. Pe hârtie, pare o soluție civilizată de finanțare a deficitului. În realitate, este un mecanism prin care statul român, incapabil să-și reducă cheltuielile sau să-și corecteze dezechilibrele fiscale, se împrumută de la propriul popor în condiții păguboase pentru ambele părți.
Dobânzile promise – de 6-7% – sunt prezentate ca fiind „generoase”, dar orice profesionist în finanțe vede capcana: inflația reală este mai mare decât dobânda netă încasată. Astfel, cei care subscriu pierd în valoare absolută. Puterea de cumpărare a capitalului plasat scade, iar investitorii își asumă un risc valutar, fiscal și inflaționist pentru o promisiune de stabilitate emisă de un stat cu un istoric fiscal slab.
Statul român nu oferă garanția unei utilizări eficiente a acestor fonduri. Banii atrași prin FIDELIS nu merg în infrastructură, în cercetare sau în investiții productive. Ei merg, în proporție covârșitoare, în susținerea unui aparat public supradimensionat, în pensii speciale și în subvenții pentru partide. Mai mult, aceste titluri sunt nelichide pentru investitorii de retail, cu excepția celor listate la bursă, unde tranzacționarea este slabă și prețurile pot fi volatile în funcție de evoluția dobânzilor.
Pentru orice om cu minimă educație financiară, este clar că plasamentele în titluri de stat românești nu reprezintă o formă de protejare a capitalului. Alternativele sunt multiple și mai eficiente: active imobiliare, aur, ETF-uri cu expunere globală sau fonduri cu management profesionist. A investi în titlurile unui stat profund dezechilibrat fiscal și politic, doar pentru o dobândă aparent decentă, echivalează cu a-ți pune banii pe o masă de joc controlată de dealerul care trăiește din promisiuni, nu din performanță.
Comentează pe FACEBOOK
