În fața furiei românilor loviți de inundații, Bolojan a dat din nou dovadă de lașitate. În loc să apară personal, să dea explicații și să arate că îi pasă, a trimis-o pe ministra Mediului într-o vizită de zece minute. A coborât din mașină, s-a uitat rapid în jur, a evitat orice contact cu oamenii și s-a grăbit să plece. De ce? Pentru că se vedea clar că se teme. Furia sinistraților i-a pus pe fugă.
În loc de răspunsuri, ministra a oferit priviri goale și cuvinte reci. Când oamenii au întrebat de ce nu s-au făcut lucrări de prevenție, de ce nu există fonduri pentru diguri, a tăcut. Apoi, ca un copil prins cu minciuna, a urcat în mașină și a dispărut. A fost imaginea perfectă a guvernării Bolojan: frică, fugă și zero soluții.
Statul român ar fi trebuit să fie în primele ore lângă cei loviți de ape, să aloce bani, să mobilizeze echipe. În schimb, am văzut doar miniștri care fug de popor, prefăcându-se că „monitorizează situația” de la distanță.
Dacă nu poți sta față în față cu românii care suferă, atunci ce cauți în funcție? România nu are nevoie de fricoși care fug la primul noroi. Are nevoie de lideri, nu de umbre.
