În timp ce oficialii de la București se laudă cu „integrarea europeană” și „piața liberă”, realitatea din teren este cruntă: România este captivă într-un sistem bancar abuziv, protejat de guvern și folosit ca instrument de control economic. Sub masca unui sistem financiar deschis, băncile occidentale operează în România cu dobânzi de cinci ori mai mari decât în țările de origine – iar statul român nu doar că nu intervine, dar închide ochii complice.
Antreprenorii români nu pot accesa finanțări decente, nu pot apela la bănci din Germania, Austria sau Olanda pentru a obține credite avantajoase. Totul este blocat. Firmele din România sunt obligate să se împrumute local, la costuri exorbitante, în timp ce aceleași instituții bancare oferă în străinătate dobânzi de 1-2%. În România? 8, 10, chiar 12%, fără nicio justificare economică reală. Este un jaf cu acte în regulă.
De ce nu ia nicio măsură guvernul? Pentru că modelul actual convine: România rămâne o piață de consum, dependentă de importuri, incapabilă să genereze capital național. Se menține o economie slabă, cu antreprenori fragili și fără acces real la dezvoltare. Asta nu e economie de piață, este un sistem feudal modern, în care băncile sunt noii boieri, iar statul român joacă rolul slugii obediente.
România nu va deveni niciodată competitivă dacă este forțată să plătească prețuri de cămătărie pentru finanțare. Iar cei care conduc astăzi țara sunt complicii acestui cartel bancar care condamnă la subdezvoltare milioane de români.
