Ipocrizia europeană și ursul mioritic

Știu că sună dur și mulți mă vor contesta, dar rămân la o mai veche idee de-a mea: Europa civilizată ne consideră țară de mâna a treia. Înghițim orice, acceptăm oricând cu plăcere dispozițiile venite din vest și dăm bucuroși din coadă doar pentru că avem impresia că suntem parteneri egali la masa europeană. Numai că refuzăm să acceptăm că, de fapt ocupăm cu brio scaunul rudei de la țară la această adunare a bogaților. Ultimul exemplu în acest sens îl avem cu acest proaspăt scandal iscat pe seama împușcării ursului Arthur. Pentru cine e dispus să asculte, iată și o radiografie puțin altfel:
Plecăm cu toții de la ideea că nu ne dorim masacrarea prin împușcare a faunei mioritice. Ceea ce e corect. Dincolo de ce ne dorim noi, asta e și marea poftă a celor din UE, care prin recomandări europene și presiunea indirectă a unor ONG-uri cu origini și finanțare vestică se manifestă vizibil în acest sens. Până aici, totul roz!
Haideți acum să aruncăm un ochi și în curtea rudelor noastre europene, mai bogate și mai cu ștaif. Ce s-a întâmplat acolo?! Simplu! Pădurile lor au fost complet golite de animale sălbatice, cu aproape un secol în urmă. Cum s-a întâmplat asta? Fix prin procedeul acesta barbar, înfierat astăzi de toți și denumit încă din antichitate Vânătoare! Superbii munți Alpi, comparabili cu ai noștri Carpați, nu mai găzduiesc de decenii fiare precum ursul, lupul, râsul. Nici măcar inofensivul, dar prea puțin aspectuosul mistreț nu și-a mai găsit locul în codrii austrieci, francezi, italieni..
De ce?! Au ceva pădurile cu pricina? Sunt toxice pentru acele viețuitoare? Cad greu la stomacul ursidelor Alpii francezi sau cum?
Ce s-a întâmplat în lumea bună, după ce pădurile au fost depopulate masiv prin vânătoare? Acolo au răsărit domenii de schi, piste de mountain bike, stațiuni montane, pensiuni și chiar castele precum al deja celebrului și controversatului prinț Emanuel. Toate aceste investiții, care au însemnat o adevărată invazie a omului în habitatul animalului, au însemnat însă bani mulți! Miliarde de euro care au intrat și intră în economiile acelor state civilizate. Luați doar sumele pe care le câștiga Austria de exemplu, un stat mic în comparație cu România, din turismul montan înainte de pandemie. Vă veți cruci! Austria produce într-un sezon de ski cât tot litoralul romanesc și stațiunile montane în câteva decenii. Este unul dintre motivele pentru care austriecii trăiesc bine, câștigă peste media europeană și își permit de 3-5 ori mai multe vacanțe ca românii. Păstorii austriecii, crescătorii de animale din zonele montane austriece de acum 50-60 de ani, sunt astăzi patroni de pensiuni și hoteluri, mulți milionari cu acte-n regulă. La fel ca prințul Emanuel, pentru care extravaganța de a veni la noi și a plăti 7 mii de euro pe un urs capital a însemnat un mizilic.
Haideți să ne întoarcem la noi. Ce avem aici. Avem o țară în care pădurile se taie pe capete. Desigur, mafia și corupția mioritică e parte la asta. Dar marii tăietori de păduri românești sunt fix ăia din lumea civilizată. N-am văzut vreo recomandare a UE de a nu ne mai pune la pământ codrii. De ce? Fiindcă ei îi exploatează. În schimb vor să nu ne împușcăm urșii. Mai puțin pe ăia pe care îi pun ei la pământ, de distracție. Acolo nu se pune.
Pădurile tot mai reduse din România au devenit neîncăpătoare pentru efectivele de urs carpatin, nu doar datorită opririi vânătorii la această specie. Sunt și alte explicații pe care un specialist în cinegetică vi le poate detalia. Comunitățile ce trăiesc la marginea pădurilor sunt disperate din cauza acestui fenomen. Vorbesc de cei care chiar se lovesc de aceste probleme, nu de cei care se rezumă să comenteze din vârful patului lor, de la etajul 10 al unui complex rezidențial din marile orașe. Cei care dau piept cu fenomenul înmulțirii ursului trag semnale de alarmă de ani buni. Să tot fie vreo 6-7..
Repet, nu despre vânătoare vorbim, ci despre găsirea soluțiilor. Fiindcă traiul cu ursul în bătătură sau pe marginea șoselei nu poate fi una dintre ele. Astăzi,  ministrul mediului, a reconfirmat că Europa bună lucrează cu 2 măsuri diferite: niciun stat UE nu e dispus să participe la relocarea ursului carpatin! Cum spuneam, nicio fâșie din pădurile franceze, austriece, italiene nu va fi alocată ursului sau lupului de la noi! Pur și simplu nu vor să audă! De ce? Pentru că doar noi trebuie să fim proști.  Pentru că e mult mai bine să vezi fiarele doar când ai chef, la alții. Sau chiar să le împuști la alții, când ai chef, pe modelul prințului cu pricina.
Credeți că sunt fraieri austriecii, să-și sperie turiștii cu urșii mioritici? Cum ar fi să apară ursoaica cu puii pe pârtia bogaților din Courchevel? Sau printre milionarii de la Saint Moritz? Sunt convins că nici lângă castelul său nu ar fi vrut așa ceva hulitul Emanuel. Că doar el acolo are de plimbat mii de turiști în călești și pe biciclete, pe vastele lui domenii, ca să le ia banii..
Așa că realitatea e una singură și mulți refuză să o vadă. Cât ne agităm noi să protejăm urșii și lupii și să-i ținem liniștiți în pădurile tot mai rare, vesticii își freacă mâinile de bucurie. Ba ne dau și lecții în acest sens. Lipsesc însă două lucruri de aici: soluții și finanțare! Dacă tot se bucură așa tare europenii că avem noi urși prin păduri, ar trebui să și finanțeze soluții pentru ținerea lor sub control. Pentru revocarea lor. Și chiar pentru păstrarea intactă a habitatului. Oare firma austriacă Schweighofer ce părere are despre asta? Nu le exportăm și lor câteva sute de urși?! Vii, desigur…

Si în cazul în care mai vreți o dovadă a modului în care ne tratează partenerii noștri europeni, luați si știrea asta. E „caldă”: https://jurnalist.ro/germania-isi-arunca-gunoiul-in-romania/

Comentează pe FACEBOOK