Ceea ce se întâmplă acum cu Călin Georgescu nu mai are nicio legătură cu justiția. Avem de-a face cu un scenariu ieftin, dar periculos, în care un om votat de români este transformat peste noapte în dușmanul ordinii constituționale. Alegerile au fost anulate fără explicații reale, iar acum, pentru a acoperi urmele loviturii de stat, se fabrică dosare. Totul pentru a liniști opinia publică și a închide subiectul.
Așa funcționează noua democrație românească: cine nu convine, dispare. Cine e votat, dar nu e agreat, e anchetat. Cine ridică vocea, devine „extremist” sau „pericol public”. Iar justiția, în loc să fie arbitru, a devenit jucător de bază în această echipă a abuzului. Cu robă, cu legitimație, dar fără credibilitate.
Dosarul lui Georgescu nu este despre vreo tentativă de a răsturna statul. Este despre cum se răstoarnă voința populară. Despre cum se rescrie realitatea în funcție de interesele unei clici care se simte amenințată de orice proiect în afara sistemului. Este despre frică. Frica lor că vor pierde controlul și frica celorlalți că vor fi următorii în vizor.
În mod normal, instituțiile statului ar fi trebuit să explice de ce au fost invalidate alegerile. Nu au făcut-o. În mod normal, ar fi trebuit să apere dreptul poporului de a alege. În schimb, l-au călcat în picioare. Iar acum, pentru a deturna atenția de la adevărații autori ai abuzurilor, îl acuză pe cel votat că ar fi atentat la ordinea constituțională.
Este o piesă prost jucată, dar cu efecte grave. Pentru că dacă azi pot să anuleze votul și să inventeze dosare, mâine o pot face din nou. Și iar. Până când nu va mai rămâne nimic din democrație, în afară de cuvântul însuși.
