În timp ce Ilie Bolojan le cere românilor să strângă cureaua și impune măsuri de austeritate severe, fiica sa, Lucia Bolojan, pare să prospere într-un mod cel puțin discutabil. Angajată la o firmă de arhitectură din Cluj-Napoca, Arhimar Serv SRL, aceasta are legături directe cu contracte publice în valoare de aproape 200.000 de euro, toate semnate în orașul condus de aliatul politic al tatălui său, Emil Boc.
Coincidență? Greu de crezut.
Firma la care lucrează fiica premierului a obținut, în doar un an, contracte consistente cu instituții publice de prestigiu – toate prin achiziție directă, fără licitații transparente. Universitatea Babeș-Bolyai, Universitatea Tehnică, Opera Națională Română din Cluj și chiar Casa Radio apar pe lista beneficiarilor.
Aceste contracte ridică serioase suspiciuni privind un posibil nepotism mascat, în care relațiile politice devin punți către bani publici. În timp ce Bolojan taie din posturile bugetare, mărește taxele și se arată inflexibil cu cetățenii de rând, în cercul său apropiat se semnează contracte cu statul fără nicio competiție reală.
Nu există, formal, o ilegalitate. Dar ceea ce lipsește este tocmai ceea ce Bolojan pretinde că apără: etica, transparența și moralitatea în actul de guvernare.
Dacă fiica premierului poate câștiga sume considerabile din bani publici, într-un oraș dominat politic de un prieten al tatălui său, atunci cum ar trebui să arate “sacrificiile” cerute românilor?
Austeritatea lui Bolojan pare, tot mai clar, o poveste pentru proști. Pentru unii se aplică tăieri și privațiuni, pentru alții, contracte și privilegii. Iar în această ecuație, cetățeanul onest rămâne doar o sursă de taxe.
Până când astfel de practici vor fi explicate sau oprite, rămâne valabil un adevăr dureros: românii trăiesc în două lumi paralele – una de sacrificii, alta de relații și privilegii politice.
