Spre deosebire de Polul Nord geografic, care are o amplasare fixă, poziţia Polului Nord magnetic este determinată de câmpul magnetic al Pământului, care este în continuă mişcare. Potrivit oamenilor de știință, Polul Nord magnetic se mișcă spre Rusia, mai exact înspre Siberia. În ultimele decenii, mișcarea câmpului magnetic nordic s-a accelerat dramatic, apoi a încetinit rapid.
Polul nord magnetic al Pământului se deplasează, iar oamenii de ştiinţă tocmai i-au actualizat poziţia
Sistemele de poziționare globală folosesc Modelul Magnetic Mondial (WMM) pentru a găsi nordul magnetic. Acest model este revizuit la fiecare cinci ani pentru a menține acuratețea măsurătorilor GPS.
„Marile companii aeriene vor actualiza software-ul de navigaţie al întregii flote de aeronave pentru a încărca noul model, iar armatele din NATO vor trebui să actualizeze software-ul unui număr foarte mare de sisteme complexe de navigaţie pe toate tipurile de echipamente”, a explicat Brown pentru CNN. Dar pentru majoritatea oamenilor, schimbarea nu este necesară. „Gândiţi-vă că este ca şi cum v-aţi actualiza smartphone-ul – nu doriţi neapărat să cumpăraţi un telefon nou doar pentru a actualiza o aplicaţie la o nouă versiune care este mai puternică.”, a spus el, transmite CNN, potrivit News.ro.
De ce nordul magnetic nu rămâne în același loc?
În partea de sus a lumii, în mijlocul Oceanului Arctic, se află Polul Nord geografic, punctul în care toate liniile de longitudine care înconjoară Pământul de sus în jos converg în nord. Marcarea Polului Nord este o provocare, deoarece acesta este acoperit de gheaţa marină în mişcare, însă locaţia sa geografică, cunoscută şi sub numele de Polul Nord real, este fixă.
Prin comparaţie, polul nord magnetic este cel mai nordic punct de convergenţă al câmpului magnetic al Pământului, cunoscut şi sub numele de magnetosferă. Generată de amestecul metalelor topite din miezul Pământului, magnetosfera protejează planeta de radiaţiile solare nocive şi împiedică vânturile solare să distrugă atmosfera terestră.
Deoarece agitaţia convectivă din miezul Pământului nu se opreşte niciodată, magnetosfera nu este niciodată statică. Prin urmare, punctul său cel mai nordic este mereu în mişcare.
Exploratorul britanic Sir James Clark Ross a descoperit polul nord magnetic în 1831 în nordul Canadei, la 1.609 kilometri sud de adevăratul Pol Nord. Acum ştim că, în fiecare zi, nordul magnetic urmează o traiectorie eliptică de aproximativ 120 de kilometri.
De la descoperirea sa, nordul magnetic s-a îndepărtat de Canada şi s-a îndreptat spre Rusia. Până în anii 1940, nordul magnetic s-a deplasat spre nord-vest de la poziţia sa din 1831 cu aproximativ 400 de kilometri. În 1948, a atins Insula Prince Wales, iar în 2000 a părăsit ţărmurile canadiene.
„În ultimii 400 de ani s-a deplasat cu aproximativ 10 km pe an sau mai puţin”, a declarat Brown.
Cu toate acestea, ultima actualizare WMM urmează o perioadă de activitate extrem de neobişnuită pentru polul nord magnetic. În 1990, deriva sa spre nord s-a accelerat, crescând de la 15 kilometri pe an la 55 kilometri pe an, a declarat Chulliat. Deplasarea „a fost fără precedent în ceea ce priveşte înregistrările pe care le avem”, a adăugat el.
În jurul anului 2015, deriva a încetinit la 35 de kilometri pe an. Decelerarea rapidă a fost, de asemenea, fără precedent, spune Chulliat. Până în 2019, fluctuaţiile au deviat atât de mult de la modelul anterior, încât oamenii de ştiinţă au actualizat WMM cu un an mai devreme.
Ce se întâmplă când polii magnetici se inversează?
Oamenii de ştiinţă au estimat că această inversare polară, care poate dura mii de ani, are loc o dată la fiecare milion de ani, deşi intervalul de timp dintre inversări a variat foarte mult – de la 5 000 de ani la 50 de milioane de ani. Ultima mare inversare a avut loc acum 750.000-780.000 de ani.
O astfel de inversare ar putea afecta animalele migratoare, comunicațiile radio și sistemele de navigație. Sateliții ar fi în pericol din cauza protecției reduse împotriva intemperiilor spațiale.
Deși viața pe Pământ a trecut prin mai multe inversări magnetice, „nu am experimentat niciodată o inversare de când tehnologia modernă este prezentă”, subliniază Brown.
Adaptarea tehnologiei la o astfel de schimbare ar fi o provocare semnificativă pentru ingineri.
Comentează pe FACEBOOK
