Procurorul Claudiu Sandu, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a lansat, miercuri, o replică dură la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), Lia Savonea, subliniind ironia modului în care actualul sistem de justiție din România pare să prioritizeze drepturile infractorilor în detrimentul aplicării legii. Această reacție vine în contextul în care Lia Savonea a acuzat clasa politică și procurorii pentru valul masiv de dosare penale închise prin prescripție.
Procurorul Sandu, replică la Savonea: Hoții și criminalii trebuie tratați cu empatie și salvați din ghearele procurorilor
Șefa ÎCCJ a susținut într-o ședință a CSM că responsabilitatea pentru prescrierea faptelor aparține exclusiv politicienilor (care nu au modificat legea la timp) și procurorilor care au trimis dosarele în instanță mult prea târziu.
În replică, procurorul Claudiu andu a criticat vehement această poziție, afirmând pe Facebook că în prezent „trăim două adevăruri”. Primul este cel descris ironic de el, în care „hoții și criminalii trebuie tratați cu empatie și salvați din ghearele procurorilor”. Al doilea adevăr indică faptul că organele de urmărire penală au fost blamate pe nedrept pentru o „catastrofă judiciară” orchestrată, în realitate, prin deciziile Curții Constituționale și prin practici controversate din instanțe.
Iată mesajul lui Claudiu Sandu
CELE DOUA ADEVARURI
Observ ca este reincalzita o tema care speram sa nu mai ajungă în atenția publicului – prescripția răspunderii penale care a avut drept urmare salvarea tuturor coruptilor (dar nu numai).
Astfel, in ședința Secției de judecatori de astazi au fost identificați doi vinovati – oamenii politici si organele de urmărire penala (adica procurorii) care au trimis prea târziu în judecată si astfel nu a putut fi evitata prescrierea faptelor.
S-a precizat ca judecătorii nu pot fi de vina pentru ca ei nu au facut decât sa aplice principii europene si cel mai înalt standard de protecție a drepturilor omului (inculpatului) declarandu-si în acest fel independenta iar aceasta a condus la o nemultumire a guvernului.
Sunt convins ca metoda „coperta” sau înlocuirea câte unui membru din complet care a avut drept efect reluarea de la 0 a cercetării judecătorești ( desi CEDO nu cere astfel de masuri radicale), ani de zile de amanari inutile in dosare cu miza, detașari succesive sau revocarea unor delegari sau detasari sunt tot o expresie a independentei absolute a judecătorului.
Aceasta independenta este înțeleasă ca pot sa fac orice nenorociri judiciare fara sa suport nici un fel de consecințe pentru ca, nu-i asa, suntem magistrati.
Cu privire la cei doi vinovati indicați sunt perfect de acord ca o mare vina o poarta oamenii politici ale caror ticăloșie si cinism ma uimesc in fiecare zi.
Este adevarat ca, daca oamenii politici ar fi dorit, ar fi putut salva prescrierea răspunderii penale intervenind legislativ in intervalul de timp prevazut de lege.
Dar nu s-a dorit.
In ceea ce privește al doilea vinovat indicat de Secția pentru judecători si anume – procurorii – ne-am obișnuit sa fim vinovații de serviciu ( vezi cazul Caracal cand toată incompetenta organelor statutului s-a spart in capul unui procuror care, in loc sa doarmă liniștit acasă, a ales sa se lupte pentru viata acelor copile).
Cu toate acestea, mențiunea de azi nu este corecta si, pentru ca nimeni nu este dispus sa spună adevarul, il voi spune eu.
In privința PRESCRIPTIEI, au existat doua hotarari ale CCR.
In prima hotarare, desi dispozitivul arata clar ca se constata neconstituționalitatea unui text de lege, considerentele arătau ca, daca învinuirea a fost prezentata suspectului, termenul prescripției a fost întrerupt.
99%din practica judiciara a mers in aceasta direcție, judecatorii fiind conștienți de catastrofa la care s-ar fi ajuns daca prescripția specială ar fi dispărut peste noapte.
După 4 ani a venit din nou CCR si a explicat ca prescripția speciala a dispărut si ca toată practica judiciara este greșită.
Așadar, niste oameni numiți politic la CCR au redus la tăcere marea masa a magistraților penalisti care interpretasera legea in spiritul sau.
Evident ca marea masa a magistraților era pregătită sa se predea in fata unei asemenea enormitati juridice cand a apărut o licarire de speranță.
CJUE
Niște magistrati curajoși nu au acceptat ca infractorii sa scape si au mers la Curtea Europeană de Justiție.
Pentru prima data, aceasta instanta a arătat ca deciziile unei Curți Constituționale pot fi lăsate fara efect iar magistratul poate aplica direct legislația europeana.
Pentru indrazneala lor, acesti magistrati au fost aspru pedepsiti prin asmutirea Inspecției Judiciare asupra lor, prin promovarea unor acțiuni disciplinare, prin sancționarea lor, prin eliminarea din completuri, prin orice măsură de natura sa sperie si sa creeze frustrare.
Cine a savarsit astfel de fapte?
Cei care azi clamează independenta justitiei, cei care astazi îi infiereaza pe cei care își permit sa critice unele decizii definitive, cei care se plâng ca Guvernul îi abuzează.
Era de neconceput ca un magistrat sa nu aplice deciziile unei instante naționale si sa aplice direct legislația europeana.
Pana la urma trebuie sa fim suveranisti.
Culmea, cei care au distrus orice urma de independentă, pretind astazi ca apară independenta.
Atunci cand îi pedepsești pe cei care, manifestandu-si independența si-au permis sa mai dea cate o condamnare a unui mare corupt, cand ai revocat delegari sau detașari pentru ca magistratul nu mai corespundea standardului impus, cand ai trimis Inspectia Judiciara sa hartuiasca niste oameni care si-au permis sa nu fie de acord cu tine, cand le dai note in batjocura la funcțiile de conducere celor care au facut greșeala de a se înscrie la concurs împotriva favoritilor clicii de la vârful justitiei, când îți aduci aminte dupa aproape un an ca este posibil ca un magistrat sa fi avut o manifestare nedeontologica si te sesizezi din oficiu, nu prea mai poti sa pretinzi ca aperi independența justitiei.
In realitate, distrugerea independentei judecătorilor urmata de valuri de achitări si restituiri de dosare a creat furia publică care a asigurat combustibilul pentru masurile luate de guvern împotriva magistraților.
Personal cred ca aceasta a fost o strategie cu participarea ambelor părți iar motivul pentru care cred aceasta este ca, in timp ce pare ca se dădea o lupta pentru independenta justitiei împotriva guvernului, se pronunțau solutii apoplexice cum a fost soluția privind actele întocmite de lucrătorii DGA care a condus la un nou val de dosare distruse iremediabil.
P
ana la urma, funcționarea unui serviciu public cum este justiția se evaluează de fiecare cetatean in funcție de REZULTATE.
Iar aceste rezultate vorbesc de la sine.
Salvarea coruptilor dar nu numai ( inclusiv traficanți de copii sau de droguri au fost salvati) dispariția marilor dosare de coruptie sau de evaziune fiscala (desi toată lumea constata generalizarea fenomenului corupției precum si furtul generalizat din banul public), sentimentul general de impunitate al infractorilor care se filmează pe tik tok savarsind infractiuni, sentimentul cetățeanului ca nu mai exista justitie, toate acestea nu pot fi ascunse sub masca respectării unor principii europene sau internaționale.
Marile democrații se remarca tocmai prin pedepsirea infractorilor in vreme ce noi de remarcam prin pedepsirea magistraților.
Prin urmare, trăim astazi doua adevăruri: cel in care hoții si criminalii trebuie tratați cu empatie si trebuie salvați din ghearele procurorilor care sunt niste ticăloși abuzivi dar si cel in care organele de urmărire penala au fost dezarmate, prin legi scrise cu rea credință, de posibilitatea de a mai lupta eficient cu hoții, iar ultimii judecători curajoși sunt uciși intr-un cor de urlete ale botilor sau ale Inspecției Judiciare.
Cei chemați sa stabilească ADEVARUL sunt beneficiarii actului de justiție – cetățenii.
Dacă sunt mulțumiți de actul de justitie, înseamnă că Secția pentru judecători are dreptate; dar daca nu sunt multumiti de actul de justitie, este posibil sa am eu dreptate
