La început a fost groaza. Creierul refuza să creadă că acele suflete disperate, venite să ceară ajutorul într-un spital din România, au primit doar tratament prin carbonizare. Duhoarea execuțiilor prin ardere pe rug, ordonate de inchiziție cu 8-9 secole în urmă, am ajuns să o simțim și noi, în prezent. A urmat apoi resemnarea. Mulți dintre noi credem că poate asta e normalitatea. Am ajuns să ne obișnuim cu ideea că mersul la spital în România este doar o loterie. O loterie a morții. Dacă nu te răpune indolența medicilor, au o șansă nozocomialele. Iar dacă scapi și de alea, există o șansă mare să fii ars de viu. Astăzi s-a instalat direct sila! O scârbă generalizată față de toți ticăloșii, laozele și imbecilii care își bat joc de noi, cei care de 30 de ani ne încăpățânăm să le dăm șansa să ajungă acolo unde sunt. Încă un spital s-a făcut scrum. Aceleași imagini apocaliptice, cu amărâți care săreau pe geamuri, cu disperarea cadrelor medicale și cu bolnavi aproape fără suflare, întinși pe borduri au făcut înconjurul televiziunilor.
Ceea ce a urmat a fost desprins din șablonul deja cunoscut. Primii care au dat explicații au fost pompierii, cei de la ISU. Oameni pe care aproape că nu te poți supăra. Sunt cei care încearcă de fiecare dată să limiteze proporțiile dezastrului. După ei, își fac timid apariția managerii responsabili. Astăzi, „vedeta” a fost o duduie care tremura toată, susținea că îi e rău și care ne-a explicat că toate avizele și protocoalele au fost respectate, totul era ca la carte, dar…GHINION! Ghinionul a însemnat că 9 oameni nu mai sunt printre noi (la ora la care scriu aceste rânduri). Au ars de vii într-un spital nenorocit din Constanța, unde „totul a funcționat conform procedurilor”. În fine, după ce valul de revoltă slăbește în intensitate, apar și greii din sistem. Cu fețe posace, mimând vomitiv îngrijorarea și suferința, acești pițifelnici agățați de funcții înalte ne explică ce concluzii a tras comitetul de urgență. Și cum au dispus ei anchete și vor veni cu analize aprofundate ale fiecărei tragedii despre care vorbesc..
Scârbit de țara în care trăiesc, dar mai ales de conducătorii ei, astăzi am făcut efortul să-i ascult. Ministrul interimar al Sănătății era și el marcat de eveniment. Dar mai degrabă stânjenit de obligația de a apărea în fața camerelor pentru a îndruga ceva despre cel mai nou caz de oameni arși de vii în spitale. Desigur, explicațiile sale au fost pe șablonul deja cunoscut. Dincolo de asta, am am avut curiozitatea să mă uit în CV-ul domnului de la UDMS, ce conduce momentan sănătatea. Și atunci m-a lovit din nou greața! Omul e jurist! A terminat dreptul și apoi s-a specializat tot pe așa ceva: drept privat și drept public! Mi-a venit natural un strigăt de revoltă: „Cum mama mă-tii (de fapt era mult mai dură exprimarea) îmi vorbești tu mie de sistemul sanitar din România, mă juristule?! Și cum naiba de ai avut tupeul să te cocoți (chiar și interimar) în fruntea sănătății mioritice, când tu ai studii de cu totul altceva?!” M-am calmat singur, conștient de faptul că nu e singur. E plină țara de incompetenți și nepricepuți care acceptă sau sunt puși acolo unde nimic nu-i recomandă..
După 23 de ani de presă, îmi place să cred că am devenit un om rațional și echilibrat. Rațiunea îmi dictează mereu că trebuie să găsim soluții, nu să ne revoltăm inutil. Și, da, principiul ăsta funcționează într-o lume civilizată și cu bun simț. Doar că la noi nu e cazul de așa ceva! Nu suntem nici pe departe în situația asta. Suntem conduși de 30 de ani de niște ticăloși fără scrupule, de niște ghiolbani mânați de o voință turbată de înavuțire și de niște imbecili care nu pot mai mult, chiar dacă ar vrea. Pe aceștia nu am făcut decât să îi schimbăm între ei, prin așa-zisul proces electoral. Le-am dat pe rând credit, i-am rulat la butoane și le-am dat șansa să ne batjocorească, să ne fure, să ne umilească și să ne râdă în față. Mai nou le dăm șansa să ne ardă de vii în spitale! De fiecare dată, aceste specimene au scuze și explicații. Cea mai uzuală e greaua moștenire. Toți dau vina pe cei care au fost. Dar care sunt tot ei. Inclusiv prin pornografia politică ce este permisă la noi, cei de ieri sunt cei de azi, trecuți cu tupeu și nesimțire la noile partide politice care sunt pe val. Își schimbă haina de partid și sunt ca noi, numai buni de reales pe funcțiile bănoase.
Vorbeam mai sus că oamanii destoinici vin cu soluții. Poate pentru prima oară după 30 de ani de democrație, nu văd soluția. Nesimțirea ăstora e fără limite și chiar nu avem ce le mai face. Unii sunt în picaj, ceilalți, la fel de nemernici, așteaptă să le ia locul. Mimează opoziția unii cu alții, însă duhnesc blaturile între ei, mai ceva ca stârvurile în putrefacție. Dacă totuși ar fi să vin cu o soluție, atunci asta nu poate fi decât revolta! Revolta populară, masivă și spontană cred că e singura care le mai poate băga frica în oase. Doar văzând oamenii în stradă, pot simții acești raptori politici frisoane pe șira spinării. Nu știu dacă poporul ăsta chiar e capabil de așa ceva, însă altă variantă chiar nu văd. Dacă vom sta ca oile, așteptând ca niște golani să nu mai fie pe val și să fie schimbați de unii la fel de ticăloși, care ne promit marea cu sarea, sigur nu vom rezolva nimic. Dacă le vom băga frica în oase, poate îi vom face măcar să nu mai fure atât de mult, să nu mai promoveze toți imbecilii pe funcții și să nu abandoneze chiar de tot interesul general al acestui popor. Sau poate așa se vor sesiza măcar șefii lor din afară și vor schimba măcar puțin politica de cadre..
PS: În 42 de ani de viață, am fost o singură dată la un miting, în calitate de protestatar. A fost imediat după Colectiv… Mâine voi face același lucru, indiferent cine organizează protestul de stradă.
Comentează pe FACEBOOK
