Prezența la vot, un subiect de larg interes în anul 2020, ar putea fi indicatorul care să facă diferența între „bine” și „rău”…
De la Revoluție încoace, din 20 mai 1990, dată cunoscută sub denumirea de Duminica Orbului ( prezența la vot 86,19%) și până în 2016 (prezența la vot 39.49%), trendul a fost unul descrescător
În anii ’90 România a fost ţara cea mai afundată în simpatia pentru comunism dintre toate statele fostului bloc sovietic. Până şi în Bulgaria, la alegerile din 1990, partidul comunist metamorfozat în Partidul Socialist Bulgar a obţinut scoruri mai mici decât Frontul Salvării Naţionale.
Vă mai amintiti de întrebarea de gratie din 1996. Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu?“ urmată de expolzia, în alegeri, a lui Emil Constantinescu și a partidului CDR?
Iluziile nutrite de intelectualitatea „democratică” din România în anii `90 au fost spulberate în 2000, când PDSR arăta cu claritate cum stăteau cu adevarat lucrurile în politica românească din acea perioadă.
Urmează anii 2000: aderarea la NATO, apoi drumul către UE și formarea unor alianțe politice.
Va fi oare anul 2020, anul în care românii vor răsturna orice prognostic privind prezența la vot?
Vor pune capat acestui trend descendent?
Ce ii va determina pe români să iasă la vot?
Probabil nevoia de „sânge politic”, impulsul votului negativ și plăcerea de a-i sancționa pe cei ce și-au bătut joc de ei și de viitorul lor ar putea face diferența și contrazice statisticile. Stă în puterea fiecăruia!
