UCM Reșița, uzina cu 254 de ani de istorie, a fost împinsă în groapa falimentului de un lung șir de trădări politice, de la privatizări dubioase până la abandon administrativ. Falimentul nu este un eșec întâmplător, ci rezultatul unei distrugeri deliberate, operate pe parcursul a două decenii, cu complicitatea clasei politice și a unor așa-ziși investitori strategici.
În 2003, guvernul PSD condus de Adrian Năstase a vândut pe nimic (13 milioane de euro) un colos industrial care în trecut dădea tonul dezvoltării tehnologice în Europa Centrală. A urmat o privatizare către INET AG, o firmă elvețiană cu legături obscure și asocieri cu „băieții deștepți din energie”. De acolo, decăderea a fost sistematică.
Apoi au venit guvernările PDL, USL, tehnocrate și PNL. Niciuna n-a mișcat un deget pentru salvarea acestei uzine. Tăcerea lor a fost criminală. În timp ce mii de oameni rămâneau fără locuri de muncă, iar halele se goleau de utilaje, miniștrii dezvoltau „strategii” în PowerPoint, iar decidenții politici priveau pasiv sau, mai grav, complice.
Astăzi, falimentul UCM Reșița este o sentință împotriva celor care au distrus România industrială. Este o dovadă vie a modului în care au fost sacrificate resurse, tehnologii, generații de muncitori și tradiție tehnică, în favoarea unor interese externe și a corupției interne.
UCM Reșița nu este doar un caz singular. Este parte dintr-un genocid economic tăcut, care continuă în fiecare județ, sub ochii unei clase politice incompetente și trădătoare.
