În timp ce Guvernul Bolojan bifează ședințe sterile și funcționarii își plimbă dosarele dintr-un birou în altul, fermierii din Lungulețu au arătat ce înseamnă cu adevărat responsabilitatea civică. În nordul Moldovei, oamenii se luptă cu inundațiile, iar statul… lipsește cu desăvârșire. În locul autorităților, au venit agricultorii – cu legume, cu dube, cu inimă.
Nu au avut nevoie de protocoale, nici de conferințe de presă. N-au așteptat ordine de la centru. Au acționat. Au făcut ce statul român nu mai face de mult: și-au ajutat semenii. E o lecție de demnitate, de solidaritate autentică, din partea unor oameni pe care Guvernul îi ignoră sistematic, îi taxează, dar pe care nu-i sprijină niciodată.
În același timp, statul își arată fața adevărată: una rece, fiscală, incompetentă și absentă în momentele esențiale. A distrus capacitatea de reacție la dezastre naturale, a abandonat lucrările de îndiguire și întreținere, iar acum asistă impasibil la drama unor comunități întregi. Singura grijă a guvernanților este cum să mai scoată niște bani din buzunarele goale ale celor care încă mai muncesc.
Românii nu mai au un stat protector. Au doar un aparat de taxare care dispare exact atunci când e nevoie de el. Dar mai au ceva: unii pe alții. Iar asta e cea mai puternică dovadă că, dincolo de politicieni și corupție, sufletul acestei țări n-a murit. El trăiește la Lungulețu.
