Românii se apropie de una dintre cele mai mari trădări financiare din istoria recentă. Sub pretextul „siguranței și protecției financiare”, guvernul pregătește o lovitură rece și calculată: interzicerea retragerii integrale a banilor din pensiile private la momentul pensionării. Oficial, se spune că măsura ar fi menită să asigure un venit constant pe termen lung. Neoficial, adevărul e unul singur – banii nu mai sunt, iar statul face tot posibilul să ascundă frauda.
Fondurile private de pensii au fost folosite ani la rând ca o pușculiță de rezervă pentru guvernele succesive. Prin presiuni politice și reglementări făcute cu dedicație, administratorii au fost obligați să investească masiv banii românilor în titluri de stat. Practic, economiile de-o viață au fost împrumutate forțat unui stat corupt și risipitor, care a cheltuit fără măsură pentru a-și hrăni aparatul de partid, pentru pomeni electorale și pentru luxul personal al celor aflați la putere.
Astăzi, în conturile fondurilor nu se mai află bani lichizi, ci doar hârtii frumos tipărite de Ministerul Finanțelor. Aceste titluri de stat au scadențe pe termen lung, iar statul nu are nici capacitatea, nici dorința de a le răscumpăra brusc. Dacă românii ar putea să-și retragă toți banii odată, s-ar vedea instantaneu dimensiunea reală a jafului: fondurile s-ar prăbuși, iar frauda ar ieși la lumină.
Administratorii acestor fonduri nu pot fi prezentați drept victime. Dimpotrivă, au fost complici de prim rang. Au acceptat jocul, au încasat comisioane uriașe, fără să livreze performanțe reale, și s-au supus fără ezitare ordinelor venite din zona politică. Oricine a încercat să iasă din rând a fost eliminat rapid, prin retragerea licenței sau prin blocaje administrative. Sistemul este închis, protejat prin lege, iar contribuabilul este captiv.
Acum, guvernul vine cu legea „salvatoare”, prin care plățile se vor face eșalonat. Nu e o măsură de protecție, ci o manevră disperată de a câștiga timp. Timp ca statul să rostogolească datoria, să continue să folosească banii românilor și să evite un colaps vizibil. Este un mecanism clasic de mușamalizare: schimbă regulile în timpul jocului și speră ca oamenii să nu observe dimensiunea reală a dezastrului.
Frauda fondurilor private de pensii este o escrocherie de proporții naționale, mai mare chiar decât dezastrul FNI. Diferența este că acum, totul se petrece cu gir politic, sub protecția legii și cu o comunicare publică atent cosmetizată. Românii sunt obligați să economisească, dar nu au niciun control asupra banilor lor. În final, munca de-o viață ajunge să finanțeze un stat incompetent, care le oferă înapoi doar firimituri.
Adevărul dur este acesta: banii din fondurile private nu mai sunt. Au fost cheltuiți, sifonați, transformați în datorii pe care statul nu vrea să le plătească. Iar legea care vine nu este pentru protecția românilor, ci pentru protecția celor care au orchestrat această escrocherie monumentală.
