Pentru cei mai mulți dintre noi, ceea ce trăim în ultima vreme începe să fie percepută ca o perioadă de război. În adâncul sufletului nu vrem să credem asta, dar mintea ne duce inevitabil cu gândul la așa ceva. Reacțiile sunt diverse, de la nepăsare totală, ignoranță extremă și inconștiență, până la panică totală, chiar stare de isterie în unele cazuri. Remarcăm în jurul nostru toată paleta de comportamente, ceea ce ne face să părem haotici și în cele din urmă foarte vulnerabili în fața acestui nou fenomen, pandemia COVID19. Ca idee, această pandemie a fost prevestită de mult timp , de mulți specialiști, de regizori de film sau de oameni politici din întreaga lume, iar teoria conspirației evident că și-a facut treaba și ea într-o lume care a fost luată pe nepregatite așa cum este luată de fiecare dată de orice fenomen extrem al naturii (cutremur, tsunami , uragan etc). Singura deosebire este aceea că fenomenele extreme “oferite” de mama natură au fost locale și temporare, însă acum, un fenomen care științific ne-a fost prezentat tot ca unul natural, este pentru prima dată în ultimii o sută de ani (de la gripa spaniolă încoace) când este generalizat pe tot globul, are o durată mai mare și are un impact atât de important. De aici și această percepție colectivă asemănătoare unui război mondial . Un război cu cine? Cu natura, cu virusul, cu noi înșine, cu fiecare în parte ?
Ca și în cazul unui război mondial, tonul reacției colective este dat de autoritățile planetei , văzute și nevăzute. Și aici vedem reacții de la o extremă la alta. Chiar în Europa vedem fie o atitudine curajoasă precum în Anglia sau țările nordice, fie una foarte prudentă precum în Franța. Totul se judecă între grija pentru om și dorința de a proteja economia. Până la urmă, ambele duc tot la protejarea omenirii, doar că una se referă la protejarea individului din primul moment, iar a doua se concentrează mai mult pe o protecție colectivă pe termen mediu și lung , cu riscul unor victime individuale, reduse ca număr, timp și spațiu. Dar ce se intampla dacă, precum în cazul Chinei sau Italiei, se pornește pe scenariul conservării economiei, dar se scapă lucrurile de sub control, iar numărul victimelor devine alarmant de mare? Evident că se abandonează TOTAL al doilea scenariu, se intră în panică, se uită definitiv de viața economică și se schimbă strategia cu 180 de grade. În această situație costurile sunt imense.
România a abordat varianta de mijloc, aceea de a împăca și capra și varza cum s-ar zice, asemănător modelului japonez sau rusesc . Pe de o parte se cer măsuri destul de severe de autoprotecție a populației, pe de altă parte se dorește ca și economia să meargă mai departe cât mai aproape de parametrii normali. Poate fi o atitudine înțeleaptă, însă succesul acestei abordări depinde extrem de mult de disciplina individuală și colectivă a românilor. E clar că nu avem disciplina colectivă impusă de o dictatură ca în Rusia și nici disciplina individuală caracteristică japonezilor, însă avem obligația de la nivelul cel mai înalt al autorităților și până la fiecare individ în parte să facem tot posibilul să ieșim din această pandemie cu pagube cât mai mici atât în ceea ce privește sănătatea, chiar viața românilor, cât și în ceea ce privește economia țării. Nu avem nici o economie atât de solidă și nici resurse atât de mari, încât să ne permitem să sacrificăm economia până la finalul pandemiei, iar apoi să o repunem pe făgaș cu costuri enorme, dar nici de viețile oamenilor din această țară nu putem să fim nepăsători, indiferent de vârsta sau poziția lor socială.
Dacă tot am luat-o acum pe această cale, totul depinde de comportamentul fiecărui OM în parte. De modul cum ne comportăm individual, de modul cum îi abordăm pe cei din jur, de modul în care ne organizăm atât în famile cât și în comunitate. Însă pentru asta trebuie să înțelegem două lucruri Esențiale:
- SA INTELEGEM CA ACUM TREBUIE SA FACEM NISTE SACRIFICII , PENTRU A NU FI NEVOITI MAI TARZIU SA PLATIM MULT MAI SCUMP . DIN PACATE UNII NU NUMAI CA NU INTELEG ACEST LUCRU , DAR CHIAR VOR SA PROFITE DE PE URMA EXISTENTEI ACESTUI FENOMEN .
- SA INTELEGEM CA TOTI , ABSOLUT TOTI , TREBUIE SA RESPECTAM TOATE REGURILE IMPUSE DE LEGE SAU RECOMANDATE DE SPECIALISTI , IN COMUNITATE , IN COLECTIV SAU IN FAMILIE . E SUFICIENT CA DOAR O FOARTE MICA PARTE DINTRE NOI SA NU RESPECTAM ACESTE REGURI SI EFORTUL FACUT DE MAJORITATE VA FI IN ZADAR .
Doar respectand cele doua reguli , putem spera ca vom trece cat de cat cu bine , cu pagube minime , aceasta perioada extrem de dificila (care nu se stie cat va dura , luni sau ani) , alfel , inevitabil, mai devreme sau mai tarziu vom ajunge in scenariul extrem de blocaj general , in care economia va fi sacrificata , viata sociala va fi limitata la maxim , iar panica va domina tot ce misca in societate .
Chiar daca in conditii normale nu sunt un adept al principiilor comuniste , totusi in astfel de conditii dramatice , idea ca fiecare sa dea cat poate pentru societate si sa ceara cat are nevoie este cea mai potrivita . Intr-adevar , ca om de afaceri, stiu ca orice criza aduce si oportunitati , dar acum nu este doar o criza economica , este o criza structurala a umanitatii , iar fortarea in aceasta perioada a oricarei oportunitati poate sa-i aduca ulterior pagube totale celui care vaneaza aceste oportunitati . DECI PANA LA URMA TOT DE NOI , INDIVIDUAL SI COLECTIV, DEPINDE TOTUL !
Cristian Erbașu – proprietar grup Erbașu
Comentează pe FACEBOOK
