Umilința pepenilor de Dăbuleni și a merelor de Voinești

Umilința pepenilor de Dăbuleni și a merelor de Voinești

Povestea asta cu produsele românești și cu promovarea lor pe rafturile marilor supermarket-uri este o prosteală maximă. Ne iau toți de fraieri, în vreme ce mimează grija față de producătorul mioritic. Ba chiar plâng pe umărul lui, când e cazul. Cum s-a întâmplat acum, când avem de-a face cu cel mai prost an agricol din ultimele 2 decenii. Ministrul agriculturii apărea devastat pe la TV acum câteva luni, vorbind despre formulele complexe de ajutorare a fermierilor. Credeți că a primit vreunul ceva până azi?! Vă spun eu: ioc!

Haideți să ne întoarcem la retaileri. Alți ipocriți care vorbesc pentru creduli. Deci promovarea „producătorului român” e lege pentru ei, da?! Chiar dacă mulți dintre acționarii lor habar nu au unde e România pe hartă.. Haideți să vedem cum stă treaba și pe teren!
Îl vedeți pe amărâtul pepene de Dăbuleni pe rafturi la hipermarketuri?! Dar pe fratele lui, mărul de Voinești? Știți de ce întreb?! Fiindcă taman acum e sezonul lor! N-au oameni buni nicio șansă, fiindcă dau mai abitir din coate verișorii lor din Grecia, cumetrii din Turcia sau rudele de prin Polonia!
Complicitatea pe povestea asta se vede din avion! Cum ar putea vreodată să fie mai ieftin și mai avantajos pentru supermarketul din colț comerțul cu pepeni din Grecia? Vă spun eu: nu e, dar preferă să descarce costurile pe spatele românilor și să își păstreze relația cu producătorii și distribuitorii din Occident. Motivele sunt variate: comoditate, presiuni din afară, poate și ceva interese pe persoană fizică…
Haideți să vă explic și cum este gonit producătorul român de către marile lanțuri. Când bate la ușa lor, acesta este întâmpinat cu zâmbete și amabilități, încât crede că l-a prins pe Dumnezeu de picior. Ai putea crede că povestea asta cu branduri românești chiar e pe bune.. Fals total! După apa și cafeaua pe care o primește în birourile corporatiștilor, urmează dușul rece. Încep condiții și cerințe absurde: mod de ambalare, calibru, costuri sub formă de discount-uri. Când trage linie, vede că trebuie să vină cu bani de acasă. Dacă totuși o face, îl mai paște un șoc la final, când vede unde aterizează produsul său. Pe rafturi, marfa de import stă la loc de cinste, la nivelul câmpului vizual al consumatorului, în timp de pe ai noștri ii vezi pitiți prin te miri ce colțuri. Și uite așa se lasă păgubaș producătorul mioritic, după ce înțelege câtă minciună este în spatele acestui concept de „protejare a produselor românești”.
Acționarii străini ai lanțurilor de magazine nu au niciun interes să sprijine producția românească. Ei au înțelegerile lor, cu ai lor. Într-un fel e de înțeles. Mai greu de digerat e lipsa de interes și de solidaritate a românilor. Mai exact a celor care fac legi și a celor care trebuie să vegheze la aplicarea lor, cu producătorul autohton. Dacă nu ni-i apărăm noi, ce așteptări să avem de la străini. Poate a venit totuși vremea ca minciuna asta cu încurajarea capitalului românesc, cu protejarea producătorului mioritic și cu sprijinirea industriei autohtone să înceteze. Domnilor guvernanți, priviți-vă singuri în oglindă și spuneți, când ați mâncat ultima dată un pepene de Dăbuleni? Și de unde l-ați cumpărat? Bateți-vă puțin singuri obrazul…

Comentează pe FACEBOOK