Astăzi, în stradă, s-a auzit din nou vocea României reale. Nu a României din birourile ministeriale sau din studiourile de propagandă. Ci a celor care muncesc, plătesc taxe, sunt umiliți de sistem și, până azi, au tăcut. A fost liniștea dinaintea furtunii. Acum, furtuna a început.
Protestele au izbucnit în București. Un număr semnificativ de români a ieșit în stradă, pașnic, dar ferm. S-a scandat împotriva trădării, împotriva haosului fiscal, împotriva deciziei de a anula alegerile. S-a blocat inclusiv o intrare în Capitală. E clar: românii nu mai acceptă umilința. Nu mai acceptă un regim care le ia tot, dar nu le oferă nimic.
Regimul Bolojan, fondat pe aroganță, frică și dispreț, se clatină. A fost ridicat cu sprijinul unui sistem corupt și întreținut de obediență mediatică. Dar realitatea nu mai poate fi cosmetizată. Inflația, taxele, lipsa investițiilor, înghețarea democrației – toate apasă pe umerii cetățenilor, iar răspunsul lor a venit.
Jandarmeria a încercat să provoace, să sperie, să forțeze. Tacticile vechi, de laborator securist, n-au mai funcționat. Protestatarii au rămas calmi. Nu au reacționat. Nu le-au dat motiv să fie catalogați drept „extremiști” sau „anarhiști”. Românii au înțeles jocul. Și l-au demontat.
Când poporul se trezește, niciun regim nu rezistă. Când oamenii ies în stradă, pașnic dar hotărât, e semn că frica s-a mutat în cealaltă tabără. Regimul Bolojan nu mai are legitimitate. A pierdut-o în momentul în care a refuzat să asculte.
Românii încep acum ceea ce va deveni un val de fond. Nu e doar o nemulțumire trecătoare, e o revoluție morală, o cerere de resetare. Și valul nu se va opri până când cei care conduc împotriva poporului vor pleca. Căderea regimului nu e o întrebare. E o chestiune de timp. Și timpul lor se termină.
