Poate fi Nicușor Dan un Iohannis 2?
Răspunsul nu poate fi decât unul: cu siguranță DA. Similitudinile primarului din București, dornic astăzi să împărățească peste România, cu fostul dulap de la Cotroceni sunt șocante. Haideți să luăm doar câteva:
♦️Amândoi sunt candidați de laborator, scoși din confortul personal și trimiși la luptă, aparent pentru a salva poporul năpăstuit. Amintiți-vă cum a fost scos din joben Iohannis, acum 10 ani, fiindu-ne vândut drept salvatorul care va învinge pericolul roșu, flagelul ce urma să fie denumit ulterior „Ciuma rosie”.
Exact așa este astăzi trezit din somnul său administrativ Nicușor Dan și trimis la bătaie împotriva pericolului suveranisto-putinist, o altă invenție a unora, cu scopul de a-i speria pe români.
♦️Seria asemănărilor este uluitoare și nu se oprește aici. Amândoi par gconstruiți pe același calapod: personaje fără carismă, lipsite complet de empatie, ce nu au descoperit nicio secundă darul vorbirii, al comunicării cu publicul. Amintiți-vă cum era Klaus Werner în primii ani de mandat, apoi priviți cu atenție la Nicușor. Modelul mut, care se luptă din răsputeri să schițeze un zâmbet sau să interacționeze cu semenii săi, asta îi caracterizează. Desigur, în cazul fiecăruia dintre ei, ni s-a dat de înțeles că acest comportament tâmp ascunde profesionalism desăvârșit, o seriozitate exemplară, multă știință de carte și o dragoste maximă față de popor. Cel puțin în cazul primului, ne-am convins cu toții cam cât de mare a fost „dragostea” cu pricina.
♦️Fără să am pretenția de mare psihanalist, nu pot să nu simt la ambele caractere o latură de servilism teribil. Genul ăla de obediența față de stăpânul care te-a inventat. E clar că ambii au un stăpân din umbră, căruia îi sunt loiali. Și ceva îmi spune că acel stăpân e unul și același, însă nu prea are legătură cu România.
♦️ Nici măcar rețeta de proveniență nu a fost schimbată. Același model, al primarului serios care s-a zbătut pentru comunitatea ce l-a votat și care se sacrifică la un moment dat pentru binele țării. S-a schimbat Sibiul, rețeta inițială, cu patria miticilor. Probabil datorită numărului mare de locuitori.
♦️ La fel ca și Iohannis, incapacitatea lui Nicușor Dan de a comunica public este înlocuită cu mesajele transmite prin rețelele de socializare. Pentru Iohannis, Facebook a avut un rol vital, pe care până și fostul dulap de la Cotroceni l-a recunoscut public după câștigarea primului mandat. Acum, Nicușor este umanizat masiv pe Tiktok prin intermediul unor clipuri realizate de specialiști în comunicare, la care se lucrează din greu. E greu fiindcă este misiune imposibilă să faci ca un personaj opac și cu o carisma comparabilă cu a unui stâlp de telegraf, să pară haios și uman. Dar când ai la dispoziție atâtea programe de editare și poți trage multe duble, îți iese.
♦️ În fine, ultima asemănare pe care o văd eu, este finanțarea campaniei. Așa cum ne este vândut Nicușor Dan astăzi, a fost scos la înaintare și Iohannis. Este aplicat tot modelul celui venit cumva din afara partidului sau de la periferia sa, care nu are nicio legătură cu manevrele conducerii politice . Amintiți-vă cum a venit Iohannis ca o floare la București, l-a înlocuit pe Crin Antonescu, cel conectat la combinațiile de partid, și a fost desemnat candidat de către partidul dornic de altceva. Exact cum o joacă Nicușor Dan acum, făcând campanie cu banii unor donatori anonimi, dar bine intenționați și dorind să ia fața conducerii unui partid în degringolada.
E drept, ultimului nu i-a ieșit manevra, Elena Lasconi fiind o nucă tare ce a refuzat până acum să-i pună partidul pe tavă. Ceea ce nu e puțin lucru, având în vedere presiunile ce se văd cu ochiul liber.
Aceste măicuțe livrate pe tavă poporului votant, taman în prag de alegeri, sunt niște mere otrăvite. Scenariul este previzibil: alegerea răului cel mic. Sistemul caută să bage mărul otrăvit în finală, alături de un personaj nefrecventabil. Așa a fost cu Iliescu vs Vadim, Băsescu vs Năstase, Iohannis vs arogantul Ponta și mai apoi Dăncilă. În momentul ăla, succesul sistemului este garantat. Oamenii le votează specimenul de frică, de silă sau de nevoie. Chiar și absenteismul masiv le convine, fiindcă își fac treaba cu activul dur și gata proiectul. Așa păstrează România sub bocanc, încă 5 ani. Rețeta o știți cu toții: stat mafiot, justiție complice, structuri de forță activate și servilism total față de solicitările venite din afară. Adică de la adevărații păpușari..
Ce putem face să ieșim din logica asta?! Asta e cea mai grea întrebare. Nu de alta, dar sistemul acceptă greu înfrângerea. Singurul lucru care îmi vine acum în minte este să nu-i mai băgăm candidații de laborator în turul 2. Măcar așa nu ajungem iarăși la paradigma răului cel mic. Poate e timpul să alegem orice altceva, atâta vreme cât acel ceva corespunde cu voința majorității românilor. Până la urmă, unul dintre principiile democrației spune că poporul are întotdeauna dreptate. Păi atunci să îl și consultăm pe bune, zic, nu doar mimând asta…
Comentează pe FACEBOOK
