Despre oameni și fericire

Am fost întrebată de multe ori de ce am ales să mă fac medic. De ce am ales să văd suferință, cum am puterea să stau lângă un om care abia respiră sau care știe că sfârșitul îi este aproape.
În viața trăită până acum pot să vă spun că eu, medic, împart lumea în două categorii: o lume a celor bolnavi și una a celor sănătoși, iar ei, deși toți sunt oameni, sunt extrem de diferiți.
Oamenii bolnavi devin buni, boala te face mai răbdător, mai înțelegător. Ințelegi poate pentru prima dată că tu, OM, ești trup și suflet, că boala trupului nu umbrește frumusețea sufletului. Oamenii bolnavi își dau seama că trupul are limitele lui, că dorința și putința sunt două lucruri complet diferite și că doar tinerețea și sănătatea te fac să simți că sunt un întreg. Treptat putința nu mai ține pasul cu dorința, și din păcate, uneori, asta se întâmplă brusc. Dar toată suferința bolii îl transformă pe omul bolnav într-un om bun, iar bunătatea o simțim noi, medicii. Mâna întinsă celui bolnav este răsplătită cu încredere, încrederea pacientului în medic. Din răbdarea durerii se naște atașamentul pacientului față de medicul său, iar răspunsul medicului la încredere și atașament este iubirea față de pacient.
Oamenii sănătoși „zboară”, au dorințe, vise, speranțe … și este bine că-i așa. Sănătatea te face puternic, războinic uneori, iar alteori indiferent la momentele de fericire pe lângă care trecem, creând iluzia că toate aceste sunt veșnice.
Știm toți că cel mai de preț dar de la viață este sănătatea și acesta trebuie păstrată, sigur avem dreptul de a alege, dar după ce am ales, și am ales greșit, sănătatea poate fi pierdută definitiv și nimeni, absolut nimeni, nici cel mai bun doctor nu vă poate garanta că sănătatea voastră va fi recâștigată.
Și în acest tumult al vieții când suntem noi fericiți?
Un om sănătos se gândește foarte rar la acest sentiment, viața e o luptă, o cursă pe care o motivăm în diverse feluri…familie, loc de muncă, responsabilități. Un om bolnav este fericit când respiră fără efort, când se alimentează singur, când se plimbă fără ajutor suplimentar, când poate petrece timp cu cei dragi fără durere. Ajungem să prețuim sănătatea și fiecare moment de fericire doar atunci când pentru a le obține facem un efort.
Vă doresc să fiți înțelepți, sănătoși și fericiți!

Beatrice Mahler, manager Institutul „Marius Nasta”

Comentează pe FACEBOOK