Am așteptat aproape 2 zile, pentru a înțelege mai bine cum l-a putut păcăli pe Ludovic Orban un escroc fără diplomă de Bac, pentru a-l pune șef la Spălarea banilor. Laurențiu Baranga, impostorul săltat vineri de DNA, se cocoțase într-una dintre cele mai înalte funcții de demnitar public, având la bază studii zero. A fost nevoie ca statul de drept să iasă din hibernare, pentru ca acel individ să fie în cele din urmă demascat. Iar demascarea sa a explodat direct în curtea PNL-unui. Care PNL pare acum siderat de ce personaj a putut inventa..
Pentru cei cărora încă mai cred în Moș Crăciun, vă spulber eu visele! Individul cu pricina a ajuns la Spălarea Banilor direct din pixul lui Orban. Pe persoană fizică direct! Așa cum multe alte nulități au fost făcute „oameni” de același premier. Cohorte de semidocți, impostori și oameni de paie au fost trimiși de premier în funcții în care alții, cu pregătirea lor, nici nu visau. Nu este o practică inventată de Orban! Nici măcar de către amețita de Viorica Dăncilă. E modul în care partidele politice promovează oamenii de câțiva ani buni încoace.
De ce ar promova un lider politic imbecilii, ați putea spune! E simplu! Pentru că un imbecil e slab, e slugarnic și loial în simplitatea sa intelectuală. Pentru că un imbecil nu va visa niciodată la postul șefului, el venerându-l pe acesta din urmă că l-a pus undeva unde n-ar fi ajuns neam. Și pentru că imbecilul va fi conștient că nu putea rezista în acea funcție, decât dacă stăpânul care l-a numit își păstrează și el poziția. Este exact ca președinții de filiale într-un partid, care vor fi mereu loiali liderului absolut, cu cât sunt mai proști. Inteligenți sunt periculoși, cei cu inițiativă pot fi vicleni, ăia cu minte multă pot ridica pretenții și te pot contesta. Însă proștii sigur te vor adula…
Dincolo de teoria idiotului util din politică și administrație, rămân o serie de lucruri neelucidate. Primul este de ce oamenii cu inteligență peste medie dintr-un partid tolerează de ani buni acest sistem de promovare? Ba chiar îl girează, prin apatia lor. Răspunsul meu e simplu: sunt lași și se mulțumesc cu ce au.
A doua dilemă este de ce electoratul nu sancționează cumva toate aceste evidențe? E clar pentru mulți cum își cresc și promovează partidele oamenii. Aici răspunsul e complex și ar trebui să îl dea fiecare dintre noi. Unii suntem scârbiți de ei toți și nu ne mai agităm electoral. Alții sunt prea implicați în politica de scara blocului, pentru a recunoaște vreodată că și „ai lor” sunt la fel. Poate unii chiar nu înțeleg ce se întâmplă. Un lucru e cert. De 4 ani încoace, schimbăm idioții utili ai unora, cu cei aduși de ceilalți. Apoi asistăm 4 ani, neputincioși, cum acele nulități distrug România…
