România a început, în sfârșit, să facă ceea ce trebuie: să investească serios în energie.
De la gaze naturale și energie nucleară, până la regenerabile și capacități de stocare, sistemul energetic românesc trece prin cea mai mare transformare din ultimele decenii. Una care ne pune în centrul hărții energetice europene și ne pregătește pentru un viitor care nu va mai semăna cu ceea ce știam.
Lumea s-a schimbat. Și România s-a schimbat cu ea. Războiul din Ucraina a redesenat hărți. Prețurile la energie au devenit arme. Dependențele energetice ale Europei au generat vulnerabilități. În mijlocul acestor frământări, România și-a asumat un rol nou: furnizor de securitate energetică pentru Europa.
În ultimii doi ani, România a reușit să atragă peste 14 miliarde de euro pentru proiecte de investiții prin PNRR, Fondul pentru Modernizare și fonduri naționale. Este cel mai mare buget de finanțare din istoria sectorului energetic românesc. Iar acești bani produc deja rezultate pentru România și români, finanțând proiecte pentru producția de energie fotovoltaică și eoliană, pentru realizarea de baterii de stocare sau infrastructură energetică destinată inițiativelor verzi. Sunt fonduri care ne vor asigura nu doar diversificarea resurselor energetice, ci care încurajează dezvoltarea tehnologiilor necesare aici, acasă, în România.
Suntem astăzi primul producător de gaze din Uniunea Europeană, iar viitorul va însemna doar consolidarea acestei poziții care, acum câțiva ani, nici nu ar fi putut fi discutată ca un obiectiv real. Acum câteva săptămâni a început forajul la prima sondă din cadrul celui mai important proiect energetic din ultimii 30 de ani: Neptun Deep. Este o investiție de 4 miliarde de euro, derulată de Romgaz și OMV Petrom, într-un zăcământ din Marea Neagră cu rezerve estimate la peste 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Începând cel târziu din 2027, România își va dubla producția națională de gaze. Vom avea gaz pentru consumul propriu, dar și un avantaj strategic real — într-un moment în care Europa caută disperat alternative la dependența de gazul rusesc, vom putea vinde surplusurile la prețuri competitive către statele din regiune, dar nu numai. Alții vor deveni dependenți de noi. Energia devine însă un instrument de sprijin pentru lumea democratică, nu unul de șantaj, așa cum Rusia ne-a obișnuit până acum.
Și asta nu este tot. În 2024, am adăugat 1.251 MW în capacități noi de producție în sistemul energetic național. În primele două luni din 2025, am mai pus în funcțiune încă 260 MW. Este cea mai rapidă creștere din ultimele decenii. La fel se întâmplă și pe zona de stocare: de la doar 14 MWh în ianuarie 2024, am ajuns la 398 MWh în martie 2025. O creștere de 28 ori. Mai sunt deja contractați peste 1.500 MWh prin PNRR, alți 2.500 MWh sunt în evaluare în urma apelului din Fondul pentru Modernizare, iar un buget suplimentar de 150 milioane de euro urmează să fie pus la dispoziție în toamnă.
În parteneriat cu Statele Unite, România dezvoltă la Doicești primul proiect european de reactoare modulare mici (SMR), cu o capacitate de 420 MW. Tot în parteneriat cu SUA, prin consorții internaționale de top, România a dat drumul la dezvoltarea Unităților 3 și 4 de la Cernavodă — contractul semnat la Baku, la COP 29, la finalul anului trecut, pune proiectul pe un drum fără întoarcere, după zeci de ani de blocaje. Parteneriatul strategic dintre România și SUA nu înseamnă doar industria de apărare, ci sprijin concret pentru a ne construi securitatea sistemului energetic.
În acest context, vocea României se face tot mai clar auzită la Bruxelles. Nu contestăm țintele climatice. Le asumăm. Dar spunem răspicat: nu putem avea o tranziție eficientă dacă nu este și echitabilă. De aceea, promovăm un concept nou: de la Green Deal la Smart Deal. Avem nevoie de o tranziție verde care să țină cont de specificul fiecărei economii, de ritmul propriu al fiecărui stat, de echilibru. Tranziția nu trebuie să sacrifice industrii strategice, ci să le ajute să se adapteze. Europa are șansa — și responsabilitatea — de a arăta că se poate. Că poți investi în energie curată și competitivitate economică în același timp. Că poți construi pentru viitor fără a sacrifica prezentul.
Sectorul energetic românesc are, în sfârșit, direcție. Are proiecte. Are parteneri. Are investiții. Și are în față o singură opțiune: să nu se abată de la acest drum. Pentru că energia nu este doar un sector al economiei. Este cheia unei suveranități reale. O țară care nu-și produce propria energie, care depinde de importuri și de deciziile altora, e o țară vulnerabilă. România a înțeles asta. Un sector energetic robust dă unui stat puterea de a-și apăra economia, cetățenii și deciziile. A construi un astfel de sistem energetic este un act de suveranitate în sensul cel mai profund.
Asta e miza reală.
Sebastian Burduja, ministrul Energiei
Comentează pe FACEBOOK
