Acasă Blog Pagina 528

Serialul „Yellowstone” se pregătește de marele final fără Kevin Costner / Un nou roman celebru vine în streaming ca miniserie / Tom Holland, chemat să spele rușinea filmului „Madame Web”

#image_title

HotNews.ro

Marele final al serialului „Yellowstone” apare luna viitoare fără actorul său principal, Kevin Costner, Amazon Prime Video va veni în schimb în streaming cu o nouă miniserie bazată pe încă un roman celebru, în timp ce la capitolul filme actorul Tom Holland a confirmat cât se poate de oficial că universul „Spider-Man” se va extinde cu un nou titlu. În rubrica Nerd Alert de weekendul acesta mai poți citi de asemenea despre un nou film „Predator”, filmat în secret, noua serie de benzi desenate „Star Wars” anunțată de Marvel Comics și anularea, în esență, a serialului „Good Omens” din cauza scandalului de agresiune sexuală în care este implicat scriitorul Neil Gaiman.

Serialul „Yellowstone” se pregătește de marele final fără Kevin Costner

Paramount+ a prezentat săptămâna aceasta trailerul îndelung așteptat pentru marele final al serialului „Yellowstone”, cel mai popular din istoria sa. Iar „îndelung așteptat” în cazul de față nu e nicio exagerare, având în vedere că primele 8 episoade ale sezonului 5, ultimul, au fost difuzate între noiembrie 2022 și ianuarie 2023. Ultimele episoade trebuiau să apară anul trecut, la o dată ulterioară. Dar totul s-a dus de râpă după ce a început greva de la Hollywood. Ultima parte a seriei western va avea acum premiera în data de 14 noiembrie.

Noi în România îl vom putea vedea pe SkyShowtime, platforma de streaming care difuzează pe piețele europene majoritatea producțiilor originale Paramount+. Trailerul pe care îl poți vedea puțin mai jos e unul la înălțimea ocaziei. Însă el vine și cu o surpriză uriașă. De ce spun asta? Păi fiindcă trailerul îl arată destul de mult pe Kevin Costner, atât în imagini cât și ca narator. „Toată lumea a uitat cine conduce această vale. E timpul să le reamintim”, spune el la un moment dat în ceea ce pare o conversație cu Rip.

Prin urmare, m-am gândit că ar merita amintit că marele final al Yellowstone va fi fără actorul său principal, Kevin Costner. Iar despărțirea dintre părți n-a fost una tocmai amiabilă. „După o negociere de 2-3 luni, ei (n.r. producătorii) au făcut un alt contract. Ei nu au vrut să îl refacă pe cel inițial, și în loc de 6 sezoane și poate 7, a fost 5A și 5B, și poate facem și un al șaselea. Nu au reușit să le facă pe astea”, a explicat el într-un interviu acordat Deadline vara aceasta.

Costner i-a acuzat de asemenea pe producători că au lăsat să circule speculațiile potrivit cărora amânarea finalului serialului ar avea legătură cu divorțul său, când de fapt ei nu au reușit să vină cu un scenariu final pe care să îl pună pe masă. „Am citit toate acele povești. Am fost dezamăgit că nimeni de partea lor nu a făcut un pas în față pentru a apăra ceea ce am făcut de fapt pentru ei. A venit un moment în care m-am gândit: ‘Wow, când va spune cineva ceva despre ceea ce am făcut spre deosebire de ce nu am făcut?’”.

Iar apoi au intervenit celelalte angajamente ale sale. Mai exact, el stabilise calendarul de filmări pentru cele două filme Horizon: An American Saga, lungmetraje western în care joacă, pe care le-a regizat și finanțat din propriul buzunar. „Yellowstone era pe prima poziție. Am încadrat [filmele Horizon] în intervalele libere. Doar că ei tot mutau intervalele lor libere”, a mai spus Kevin Costner. E, evident, o dezamăgire pentru fanii Yellowstone și a seriilor sale spin-off. Vom vedea însă cât de bun e marele final fără Costner la jumătatea lunii viitoare.

Te-ar putea interesa și: Filmele western se bucură de o „Renaștere” în zilele noastre, însă eroii de altădată nu mai sunt chiar la fel

Un film „Predator” neanunțat a fost filmat în secret

Dezvăluirea a fost făcută de Steve Asbell, președintele 20th Century Studios, într-un amplu interviu acordat săptămâna aceasta jurnaliștilor de la THR. El a fost întrebat dacă Predator: Badlands, filmul anunțat, va fi lansat în cinematografe sau în streaming, ca Prey, anteriorul lungmetraj al francizei. Asbell a răspuns „da și nu” și apoi a explicat ce vrea să spună prin asta: „Da, un film Predator va fi lansat în cinematografe (…) După ce Prey a devenit un succes, Dan [Trachtenberg, regizorul său] s-a întors și ne-a spus că nu vrea să facă Prey 2”.

„Iar noi am fost ceva de genul: ‘Ce vrei să faci?’. Și el a început să turuie mai multe idei care erau sincer nebunești, dar chiar cool. Am făcut de fapt două [filme Predator noi]. Ambele apar anul viitor. Despre unul dintre ele nu pot vorbi încă, dar celălalt este acel film Predator live-action cu [actrița] Elle Fanning care tocmai a încheiat filmările în Noua Zeelandă”, a relatat Asbell. Filmul cu Elle Fanning e Badlands, anunțat în februarie anul acesta: „Două surori descoperă trecutul lor terifiant în timp ce traversează un ținut pustiit”.

Atât ne spune descrierea sa oficială și nu știm nici măcar distribuția, deși filmările s-au încheiat. Disney a confirmat recent că Predator: Badlands va avea premiera în cinematografe pe 7 noiembrie 2025. Asbell spune că celălalt lungmetraj Predator filmat într-o secretomanie și mai mare urmează să apară înaintea sa. Anunțul a fost făcut de Disney întrucât 20th Century Studios e unul dintre studiourile sale. Cert e că atunci când celălalt Predator deocamdată fără nume va apărea în streaming, el va fi pe Disney+, unde poate fi văzut și Prey.

Marvel Comics a anunțat o nouă serie pentru franciza sa „Star Wars”

Dacă tot veni vorba de Disney, Marvel Comics a dezvăluit miercuri un nou titlu pentru seria sa de benzi desenate Star Wars, cu o poveste ce se va desfășura imediat după evenimentele din filmul The Last Jedi și înaintea celor din The Rise of Skywalker. Seria de benzi desenate se va numi Star Wars: Legacy of Vader și se va învârti în jurul drumului parcurs de Kylo Ren pentru a deveni Liderul Suprem al Primului Ordin în timp ce vrea să se reconecteze prin Forță cu „fantoma” bunicului său, Darth Vader, potrivit StarWars.com.

Descrierea oficială notează că Ben Solo încearcă în această perioadă haotică să își consolideze strânsoarea asupra Primului Ordin, descoperind însă că mottoul „Lasă trecutul să moară. Omoară-l, dacă trebuie” e mai ușor de zis decât de pus în practică. În timp ce face toate aceste lucruri, în special cele legate de contactarea lui Darth Vader pe tărâmul celălalt, el vizitează mai multe planete din trecutul lui Anakin Skywalker, printre care Mustafar Și Tatooine. Ca fan Star Wars mi se pare bineînțeles interesant, la fel ca alte detalii.

De exemplu, Legacy of Vader e scris de Charles Soule, care anterior a semnat Star Wars: Darth Vader, seria de benzi desenate din 2017, și Star Wars: The Rise of Kylo Ren, care a explorat în 2019 drumul lui Ben Solo către Primul Ordin. Soule a scris și Star Wars: Poe Dameron, despre reușitele personajului omonin ca pilot al Rezistenței. Noua serie Legacy of Vader va fi ilustrată de Luke Ross, un alt veteran al benzilor desenate despre universul foarte, foarte îndepărtat. Star Wars: Legacy of Vader #1 urmează să apară pe 5 februarie 2025.

Interior pages for STAR WARS: LEGACY OF VADER

Art by Luke Ross, more pages in pic.twitter.com/QZvHZfkngV

— Star Wars Curated (@CuratedStarWars) October 24, 2024

Un nou roman celebru vine în streaming ca miniserie

Așa-zisul „război” dintre platformele de streaming, tot mai puternic după ce Amazon Prime și Apple TV+ au început să arunce bani cu nemiluita pe piață, a suflat un nou vânt în velele adaptărilor literare la Hollywood. Exemplele din ultima perioadă sunt numeroase, așa că aș aminti doar de noul serial Shogun lansat de Disney+ anul acesta sau de seria Un veac de singurătate ce urmează să apară în decembrie pe Netflix. Cei de la Deadline au dezvăluit acum în exclusivitate că un alt roman celebru, Carrie al lui Stephen King, va veni și el în streaming.

Trebuie spus că în cazul de față „în exclusivitate” înseamnă „pe surse”. Dar în cazul celor de la Deadline, unul dintre cele mai mari site-uri specializate pe cinematografie, „pe surse” înseamnă aproape întotdeauna „ca și sigur”. De exemplu, ei au fost primii care au dezvăluit în exclusivitate în noiembrie anul trecut că producția sezonului 2 al Wednesday se va muta din România în Irlanda. Netflix a confirmat oficial știrea abia în luna mai a acestui an. Deci, ce ne spune sursa citată în lipsa unui anunț oficial? Destule, dar nu foarte multe.

În primul rând, serialul urmează să fie lansat în streaming pe Amazon Prime Video. Când? Asta e cea mai mare necunoscută. Probabil cândva anul viitor fiindcă sursele celor de la Deadline spun că „[serialul] acesta se va întâmpla rapid”. O altă necunoscută o reprezintă distribuția viitorului serial, însă Deadline afirmă că el va avea 8 episoade. Asta înseamnă că el va fi o miniserie sau serie limitată, că în esență nu e mare diferență între cele două categorii. Trebuie să amintesc că romanul Carrie a fost cel de debut pentru Stephen King.

De ce? Fiindcă marea „bombă” detonată de cei de la Deadline e de fapt că serialul Carrie va fi creat de cineastul american Mike Flanagan în colaborare cu însuși Stephen King. Flanagan urmează să fie și producător executiv, alături de Trevor Macy, colaboratorul său de cursă lungă. Flanagan și Macy au lucrat împreună la filme și seriale ca The Life of Chuck, The Fall of the House of Usher, The Midnight Club, Midnight Mass, Doctor Sleep, The Haunting of Hill House sau The Haunting of Bly Manor. În esență, cei doi sunt de nedespărțit.

„Implicarea lui Flanagan ar trebui să îi facă pe fanii poveștii Carrie să sară din scaune, întrucât cineastul a petrecut ultimul deceniu dovedindu-se cu o gamă largă de seriale și filme”, comentează cei de la IGN. Pentru Flanagan noua serie Carrie va fi cel puțin a treia aventurare (din câte îmi dai seama) în universul operelor lui Stephen King, după ce el a regizat anterior Doctor Sleep și The Life of Chuck. Pentru clienții Amazon Prime video va fi fără doar și poate un nou titlu de așteptat, după lansări tot mai mari în ultima perioadă.

Romanul lui Stephen King a fost adaptat pentru marele ecran la doar doi ani după apariția în librării

Neil Gaiman a renunțat la serialul „Good Omens”

Tot de la Amazon Prime Video am aflat joi că scriitorul britanic Neil Gaiman s-a retras din producția serialului Good Omens ca urmare a acuzațiilor de agresiune sexuală formulate împotriva sa anul acesta. „Deși Gaiman a contribuit la scrierea finalului Good Omens, el nu va lucra la producție”, a fost anunțat într-un comunicat de presă. Acesta vorbește de „finalul” Good Omens întrucât serialul a fost în esență anulat ca urmare a scandalului, sezonul 3 urmând să fie alcătuit dintr-un singur episod cu o durată de 90 de minute.

Netflix a păstrat deocamdată tăcerea asupra acuzațiilor apărute la adresa scriitorului britanic în condițiile în care Gaiman este unul dintre co-creatorii serialului său The Sandman, care s-a bucurat de un succes major în 2022. Un al doilea sezon pentru The Sandman a fost confirmat în noiembrie 2022 și urmează teoretic să apară anul viitor. Atât serialul Netflix, cât și cel al Amazon Prime, se bazează pe romane grafice ale scriitorului britanic. În Good Omens Michael Sheen joacă un înger iar David Tennant este demonul Crowley.

La fel ca romanul omonim, scris de Gaiman alături de autorul britanic răposat Terry Pratchett, serialul Amazon Prime prezintă o serie de teme și personaje creștine, care încearcă să încurajeze sau împiedice un Armaghedon iminent. Primele acuzații la adresa lui Gaiman au apărut în luna iulie, 5 femei acuzându-l de atunci că le-a forțat să întrețină relații sexuale „degradante” împotriva voinței lor, potrivit IndieWire. Printre ele se numără o fostă dădacă a copilului lui Gaiman, care spune că el a agresat-o în februarie 2022 la locuința lui din Noua Zeelandă.

Amazon a suspendat producția serialului Good Omens după apariția acuzațiilor, în timp ce Disney a anulat planurile de a produce un film bazat pe The Graveyard Book, o altă carte a scriitorului britanic în vârstă de 63 de ani. La sfârșitul lunii august Netflix a anunțat că a decis să anuleze după doar un sezon Dead Boy Detectives, un alt serial bazat pe scrierile lui Gaiman, deși nu e întru totul clar dacă decizia respectivă a fost motivată de apariția acuzațiilor la adresa sa. Scriitorul a negat toate acuzațiile.

Neil Gaiman la un eveniment de promovare a sezonului 2 al „Good Omens”, organizat cu o lună înainte de apariția primelor acuzații de agresiune sexuală, FOTO: Jason Mendez / Starpix for Amazon Prime / INSTAR Images / Profimedia

Tom Holland, chemat să spele rușinea filmului „Madame Web”

În pofida așa-zisei „oboseli” față de filmele cu supereroi, despre care am mai tot scris, universul lor urmează să se extindă cu un nou titlu, și nu va fi unul oarecare. Deși mai mulți oficiali de la Marvel Studios au vorbit despre posibilitatea unei continuări pentru filmul Spider-Man: No Way Home, Tom Holland a venit acum cu confirmarea oficială. Mai mult, el a dezvăluit în timpul unui interviu acordat lui Jimmy Fallon pentru emisiunea sa The Tonight Show că filmările urmează să înceapî vara viitoare. „Se întâmplă”, a subliniat actorul britanic.

„Începem filmările vara viitoare. Totul e gata să începem. Suntem aproape acolo. Este superentuziasmant. Abia aștept”, a mai spus acesta. Deși nu a oferit detalii despre povestea următorului Spider-Man, foarte probabil el va relua firul poveștii de unde s-a terminat lungmetrajul apărut în cinematografe în 2021. Îmi imaginez că cei care l-au văzut își vor aminti că finalul său e destul de tragic, cu personajul lui Holland fiind nevoit să se șteargă din memoria tuturor persoanelor pe care le-a iubit pentru a „repara” o gaură pe care a făcut-o în multivers.

Bănuiesc că șefii de la Marvel și Sony Pictures și-ar fi dorit să aibă aceeași putere după apariția în cinematografe în februarie anul acesta a Madame Web, un film care țintea să extindă universul Spider-Man cu o distribuție preponderent feminină. Lungmetrajul a avut încasări dezastruoase în weekendul de debut în cinematografe, a fost desființat de criticii de film și repudiat de fani. Pe agregatorul de recenzii Rotten Tomatoes el are o rată a aprobării de doar 11% din partea specialiștilor, în timp ce pe IMDb nota e 4 / 10.

Madame Web a ajuns în cele din urmă să mai dreagă proverbialul busuioc, cu încasări globale de aproximativ 100 de milioane de dolari în condițiile în care bugetul său de producție a fost de 80 de milioane. Însă el tot a pierdut zeci de milioane de dolari pentru studiourile care l-au produs dintr-un alt motiv despre care am mai tot scris: bugetul de marketing și distribuire pentru un lungmetraj cu pretenții la titlul de „blockbuster” este aproape întotdeauna apropiat ca nivel de cel de producție.

Analiștii din industrie consideră că un astfel de film are nevoie, ca regulă generală, de încasări de cel puțin 2,5 ori mai mari decât bugetul alocat producției pentru a fi un succes financiar. Pentru Madame Web asta ar fi însemnat încasări cel puțin duble față de cele pe care le-a obținut. Comparațiile în acest sens cu filmele anterioare ale francizei e absolut rușinoasă pentru lungmetrajul de anul acesta. Pentru fanii Spider-Man calculele au fost însă mai simple: mulți dintre ei au repudiat noul film și au considerat pur și simplu că el nu e un film Spider-Man.

În caz că ești curios să citești și rubrica Nerd Alert de weekendul trecut, o ediție specială despre serialele pe care le-am îndrăgit și puterea lor, o poți găsi aici:

Serialele care ne-au plăcut ne arată puterea nostalgiei. Merită să le mai vedem o dată?

​Read More

-Publicitate-

De ce își ardeau oamenii culturii Cucuteni – Tripolia casele și plecau? Problema lor nu diferă de cele de azi, arată o explicație inedită dintr-un recent studiu

HotNews.ro

Cucuteni este o comună din județul Iași, dar și numele unei culturi străvechi, Cucuteni-Tripolia, socotită printre întemeietoarele civilizației europene. 

Reprezentanții culturii Cucuteni-Tripolia (5500 – 3500 î. Hr.) obișnuiau să își ardă locuințele la un interval de câteva zeci de ani. Este vorba despre o practică des întâlnită și la alte culturi neolitice din nordul Mării Negre, Balcani, sud-estul sau centrul Europei. 

De ce să părăsești ceea ce ai făcut cu greu

Un paradox oferit de societățile neolitice este acela au format comunități umane mari, pentru ca apoi să le abandoneze. Secole mai târziu, au revenit la un model similar de așezări, doar pentru a le abandona și pe acestea, afirmă Alexander Berkley, antropolog în cadrul Universității din Tennessee, SUA, și liderul echipei de arheologi care a semant studiul.

O explicație general acceptată pentru un astfel de comportament nu a putut fi oferită, însă un studiu recent publicat în Journal of the Royal Society susține că răspunsul stă în primele tentative de combatare a epidemiilor.

Oamenii de știință au încercat să explice un astfel de tipar prin prisma schimbărilor climatice, a suprapopulării, a presiunii sociale șamd., însă doar recent s-a vorbit despre un element nou: bolile.

Își îngropau morții în podele și înălțau apoi casa 

Un prim exemplu oferit de specialiștii americani și britanici este cel al Çatalhöyük-ului (sudul Turciei), cea mai veche așezare proto urbană a lumii, care a înflorit în perioada de acum 9.500 – 8.400 de ani. 

Aceștia subliniază faptul că, deși beneficiau de un spațiu uriaș pentru a-și amplasa locuințele, locuitorii așezării construiau case de chirpici. Erau lipite de una de alta, asemenea unui stup. Nu erau despărțite nici măcar de drumuri.

Oamenii din acele vremuri nu doar că trăiau alături de animale domestice, ba își și înhumau rudele decedate în podelele caselor, pentru a construi apoi niveluri superioare. 

Într-un astfel de mediu, apariția unor boli contagioase, transmise în mare parte de la animale, reprezenta un risc uriaș, afirmă autorii studiului. Este și una dintre problemele actualității, aglomerările urbane de azi, cu mijloacele de transport în comun și locurile aglomerate, generând aceleași riscuri. 

Primele așezări umane, un veritabil focar de infecție

Datele genetice recuperate de la oseminte umane sau animale au indicat prezența salmonellei sau a tuberculozei în acele prime aglomerări umane.

Practic, subliniază cercetătorii, populația de la Çatalhöyük, care atingea în perioada de maximă înflorire a așezării până la 8.000 de indivizi, a ajuns într-un punct în care abandonarea traiului la comun a părut o variantă mult mai viabilă decât continuarea sa.

Astfel, acum circa 8.400 de ani, ei au părăsit așezarea și au adoptat un trai seminomadic. Acei puțini indivizi care au rămas au preferat să trăiască în locuințe care nu mai erau lipite unele de altele, un fapt care trădează o primă tentativă de distanțare socială, în opinia autorilor studiului.

Cucuteni-Tripolia, o nouă încercare de a crea așezări umane masive

La circa 2.000 de ani după abandonarea Çatalhöyük-lui, marile așezări proto-urbane au reapărut, afirmă specialiștii, în nordul și vestul Mării Negre, în cadrul culturii Cucuteni-Tripolia.

Unele dintre aceste găzduiau până la 3.000 de locuințe, ceea se poate traduce printr-o populație de circa 10.000 de indivizi. Numai că, subliniază autorii studiului, tiparul așezării era unul diferit față de cel aglomerat de la Çatalhöyük.

În astfel de așezări de tip nou, casele erau poziționate pe un model oval, concentric, ba chiar se putea vorbi despre cartiere, în care oamenii împărțeau spațiul comun din centrul așezării.

Era, conform opiniei cercetătorilor, o formă de distanțare socială, iar simulările computerizare realizate de aceștia au demonstrat că, măcar în cazul unor boli transmise prin intermediul hranei, o infectare completă a populației unei astfel de așezări ar fi fost puțin probabilă.

Tuberculoza a schimbat istoria

Deși ipotezele cu privire la o astfel de practică au oscilat de-a lungul timpului de la unele care implicau arderea accidentală, la metode de a întări pereții și până la, cea mai vechiculată ipoteză, cea a unor motive ritualice, niciuna dintre aceste explicații nu a fost general acceptată.

Mai degrabă, afirmă grupul de autori al studiului, a fost voba de evoluția anumitor boli infecțioase. 

Transformarea tuberculozei într-o boală transmisibilă pe calea aeurlui, sau adaptarea bacteriei Yersinia pestis la purici, au făcut ca relativa distanțare socială să devină ineficientă.

Astfel, arderea caselor, uneori în proporție de până la două treimi din totalul locuințelor, ar fi fost o tactică de izolare a focarelor de infecție. 

Până la urmă, bolile extrem de transmisibile au reprezentat motivul pentru care, adaugă oamenii de știință, astfel de așezări au fost abandonate acum circa 5.200 de ani, la fel cum se întâmplase și la Çatalhöyük. 

Primele așezări urbane și prima soluție de succes pentru marile comunități umane

Primele așezări urbane, în adevăratul sens al cuvântului, au apărut acum circa 5.500 de ani în Mesopotamia, apoi în Egipt, Valea Indusului sau China. De data aceasta însă a fost vorba despre o rețetă de succes.

A fost pentru prima dată, subliniază cercetătorii americani și britanici, când oamenii au evitat să mai trăiască alături de animale. Hrana era adusă din zonele rurale și depozitată în silozuri, așa cum este exemplul Hattusei, capitala regatului Hittit.

De asemenea, apăreau și primele metode de sanitație, de la canalele colectoare din Sumer, și până la avansatele sisteme de transport al apei din Mohenjo Daro, Valea Indusului.

Practic, a fost nevoie de mii de ani de tentative de a aduna comunități mari, de lupte cu diferite boli și evoluția agenților patogeni, pentru ca drumul de la primii fermieri ai lumii să atingă pragul civilizației.

​Read More

-Publicitate-

Vreme neobișnuit de caldă în ultima săptămână de octombrie. Când vin ploile

HotNews.ro

Meterologoii anunță că vremea va rămâne neobișnuit de caldă pentru această perioadă a anului, cu temperaturi care vor urca până la 23-24 de grade. De marți, în mai multe regiuni alte țării va ploua ușor.

„Ne vom bucura de aceste zile în mare parte din țară, dar în mod deosebit în vest și sud, acolo unde și astăzi temperaturile vor urca până la 23 -24 grade, cam cu 8 grade mai mult decât ar trebui să avem. Vremea va fi frumoasă azi și mâine, cu ceață dimineața”, a spus meteorologul ANM, Alina Șerban, la Digi24.ro.

Potrivit meteorologului, în următoarele două zile nu va ploua, însă marți vor apărea ceva schimbări, când „un sistem frontal va traversa România și aduce scăderi ale valorilor termice și ploi, dar slabe cantitativ. Până atunci vorbim de vreme frumoasă și caldă și în zonele montane”.

Astfel, chiar dacă va ploua în unele zone, vremea va fi caldă pentru perioada aceasta. De exemplu, spune meteorogul, pe Valea Prahovei for fi 19-20 de grade, iar în Capitală, luni vor fi 24, poate chiar 25 de grade”.

„În continuare vom beneficia de vreme frumoasă, aș putea spune chiar până la sfârșitul lunii, chiar dacă vor mai fi schimbări termice. Abia după 1 noiembrie vom avea schimbări mai semnificative, vom avea precipitații mai semnificative, poate și cu lapoviță și ninsoare în zonele montane”, a mai spus meteorologul ANM.

​Read More

-Publicitate-

Zeci de răniţi după ce un camion a intrat într-o staţie de autobuz, în Israel

HotNews.ro

Zeci de persoane au fost rănite duminică după ce un camion a intrat într-o staţie de autobuz în centrul Israelului, au anunţat autoritățile, relatează AFP, Reuters și Agerpres.

„La ora 10:08 (08:08 GMT), am primit informaţii (…) despre un camion care a lovit staţie de autobuz de pe bulevardul Aharon Yariv din Ramat Hasharon (oraş la nord de Tel Aviv – n.r.). Serviciile de salvare tratează în prezent zeci de victime la faţa locului”, dintre care cel puţin patru au răni grave, a transmis într-un comunicat Magen David Adom, echivalentul israelian al Crucii Roşii.

Conform poliţiei, circumstanţele în care s-a produs incidentul sunt în curs de investigare. Poliţia a confirmat de asemenea că există numeroşi răniţi.

Conform presei israeliene, citată de dpa, camionul a intrat într-un grup de oameni care aştepta într-o staţie de autobuz, iar circa 40 de persoane au fost rănite.

Site-ul de ştiri ynet a relatat că a fost deschisă o investigaţie pentru un posibil atac.

​Read More

-Publicitate-

O ambulanță conectată la priză a luat foc în județul Vaslui. Un trecător a dat alerta

HotNews.ro

O autospecială din cadrul Serviciului de Ambulanţă Judeţean (SAJ) Vaslui a luat foc, în noaptea de sâmbătă spre duminică. Mașina, veche de 12 ani, era conectată la o priză în momentul izbucnirii incendiului.

Incidentul s-a petrecut în jurul orei 3:00, în substaţia Huşi din cadrul SAJ Vaslui, conform News.ro. Autosanitara care a luat foc este o ambulanţă de tip B2, marca Volkswagen, fabricată în anul 2012 iar la bord are peste 890.000 kilometri rulaţi.

„Ambulanţa era în program pe tura de noapte dar la acel moment se afla în staţie între solicitări, fiind conectată la priza de încărcat, încuiată şi cu cheia la panoul de chei. Ultima solicitare a fost finalizată la ora 23.31. Incendiul a fost observat de un trecător care a alertat colegii aflaţi în sediu. Aceştia au evacuat rapid tuburile de oxigen din ambulanţă, dar nu au reuşit să stingă focul. Au fost alertaţi pompierii prin 112 care au sosit şi au stins incendiu în câteva minute. Acesta s-a declanşat în faţă, sub capotă, la compartimentul motor şi s-a extins către habitaclu în dreptul volanului nefiind afectată cabina medicală”, au transmis oficialii SAJ Vaslui.

În urma incidentului nu au fost victime, iar aparatura medicală din autospecială nu a fost afectată. Aceasta era dotată cu defibrilator, aspirator, injectomat, geanta termică şi trusă sanitară.

„Ambulanţa are asigurare CASCO. Se va face evaluare de către asigurator şi se va vedea ulterior dacă mai poate fi reparată sau dacă va considerată daună totală. De asemenea poliţia va investiga cazul pentru a stabili circumstanţele producerii incendiului”, a precizat sursa citată.

Potrivit oficialilor Serviciului de Ambulanţă Vaslui, în prezent în substaţia Huşi mai sunt şase ambulanţe dintre care doar cinci sunt funcţionale. Patru dintre acestea au peste 800.000 de kilometri şi una mai puţin de 800.000 de kilometri rulaţi.

În total parcul auto al SAJ. Vaslui include 37 de ambulanţe – 4 tip A, 4 tip C şi celelalte de tip B- la care se adaugă trei ambulanţe folosite pentru consultaţii. Peste jumătate dintre ele au peste 800.000 de kilometri iar un sfert chiar peste 1.000.000 de kilometri rulaţi.

„Chiar şi cele mai noi ambulanţe de urgenţă primite în 2019 au peste 600.000 km. Situaţia este cunoscută la forurile superioare de la Bucureşti – Ministerul Sănătăţii respectiv Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă – care solicită trimestrial raportarea acestor informaţii. La acest moment se derulează o licitaţie naţională pentru achiziţia de ambulanţe, fiind posibilă înnoirea parcului auto la mijlocul anului viitor”, a mai arătat sursa citată.

​Read More

-Publicitate-

Noaptea de Halloween: Sărbatoare, tradiție și distracție

Halloween, sarbatoare
Halloween, sarbatoare

Noaptea de Halloween: Sărbatoare, tradiție și distracție

Halloween este o sărbătoare de origine celtică, adoptată în prezent de multe culturi din lumea occidentală. Aceasta s-a răspândit în secolul al XIX-lea, datorită imigranților irlandezi din Statele Unite. Este celebrată în noaptea de 31 octombrie, deși în unele țări, cum ar fi Suedia, data variază, fiind marcată în prima sâmbătă din noiembrie.

Denumirea provine din engleză, de la expresia All Hallows’ Eve (ajunul tuturor sfinților), asociată cu sărbătoarea creștină a tuturor sfinților, celebrată pe 1 noiembrie în majoritatea comunităților catolice și protestante.

Halloween, sarbatoare

Printre activitățile specifice de Halloween se numără purtarea de costume, colindatul, sculptarea dovlecilor în formă de felinar, jucarea de farse sau vizitarea locurilor bântuite.

În această perioadă, copiii se costumează în vrăjitori, mumii sau alte personaje și merg din casă în casă, întrebând „Trick or Treat?” (Păcăleală sau dulciuri?), sugerând că, în lipsa dulciurilor, vor face o farsă. În alte regiuni, Halloween este sărbătorit prin parade și carnavaluri.

Halloween, sarbatoare

Vechii celți credeau că, în ziua de Samhain, granița dintre lumea de aici și cea de dincolo se subțiază, permițând spiritelor, fie ele bune sau rele, să treacă. Strămoșii erau cinstiți și invitați în case, în timp ce spiritele malefice erau alungate.

Această nevoie de a îndepărta spiritele rele a dus la purtarea de costume și măști. Oamenii se deghizau în spirite malefice pentru a le evita. În Scoția, tinerii îmbrăcați în alb, cu fețele mascate sau vopsite, jucau rolul acestor spirite.

Halloween, sarbatoare

Halloween, sarbatoare

 

 

 

 

 

 

 

 

Următoarea influență a venit odată cu răspândirea creștinismului în Europa. În anul 835, Biserica Romano-Catolică a consacrat ziua de 1 noiembrie ca o sărbătoare creștină dedicată tuturor sfinților. Aceasta a devenit cunoscută sub numele de Sărbătoarea Tuturor Sfinților, Hallowmas sau All Hallows.

Termenul Halloween este o variantă prescurtată a denumirii All-Hallows-Even („evening”), referindu-se la noaptea de dinainte de „All Hallows”. Până în secolul al XX-lea, acesta era adesea scris „Hallowe’en”, eliminând litera „v” pentru a scurta cuvântul.

Deși expresia All Hallows provine din engleza veche (ealra hālgena mæssedæg, „sărbătoarea tuturor sfinților”), conform Oxford English Dictionary (ediția a doua) de la Oxford University Press, All-Hallows-Even a fost menționată pentru prima dată abia în 1556.

Halloween, sarbatoare

Fiind una dintre cele mai vechi sărbători din lume, Halloweenul este celebrat în multe țări, cele mai cunoscute fiind Irlanda, Statele Unite, Canada, Puerto Rico și Regatul Unit, dar și în unele zone din Australia și Noua Zeelandă. În America de Nord și Canada, Halloweenul este extrem de popular. În fiecare an, 65% dintre americani își decorează casele și birourile pentru această sărbătoare, procent depășit doar de decorațiunile de Crăciun.

De asemenea, Halloweenul este perioada în care se vând cele mai multe bomboane, fiind a doua sărbătoare după Crăciun în ceea ce privește volumul vânzărilor globale.

Deși Halloweenul nu are o tradiție îndelungată în România, în ultimii ani a câștigat popularitate, în special în rândul copiilor și tinerilor adulți. Este o seară în care ne putem elibera, dând frâu liber imaginației pentru a crea costume originale și dedicându-ne distracției. Străzile orașelor se umplu de creații înfricoșătoare, casele sunt decorate cu dovleci și ornamente întunecate, iar petrecerile au loc peste tot.

Halloween, sarbatoare
Halloween, sarbatoare

Halloweenul se sărbătorește anual pe 31 octombrie. La noi, nu este o sărbătoare tradițională, dar a câștigat popularitate în ultimii ani, în special în rândul tinerelor generații. Oamenii se îmbracă în costume, organizează petreceri tematice, iar copiii merg uneori la „colindat”, asemeni celor din țările anglofone.

Totuși, această sărbătoare este mai mult un fenomen comercial și nu este legată de tradițiile asociate cu Ziua Morților, care se celebrează pe 1 noiembrie.

-Publicitate-

Războiul din Ucraina intră în cea mai periculoasă fază. Putin își pregătește răzbunarea pentru Occident și Kiev

HotNews.ro

Președintele Vladimir Putin a declarat duminică că Ministerul rus al Apărării lucrează la diferite modalități de a răspunde în cazul în care Statele Unite și aliații săi din NATO ajută Ucraina să lovească adânc în Rusia cu rachete occidentale cu rază lungă de acțiune, informează Reuters.

Războiul din Ucraina, care durează de 2 ani și jumătate, a declanșat cea mai mare confruntare dintre Rusia și Occident de la Războiul Rece, iar oficialii ruși spun că războiul intră acum în cea mai periculoasă fază a sa.

De câteva săptămâni, Rusia transmite Statelor Unite și aliaților săi că, dacă vor permite Ucrainei să lovească adânc în teritoriul rus cu rachete furnizate de Occident, Moscova va considera că este vorba despre o escaladare majoră.

Putin a declarat pe 12 septembrie că aprobarea occidentală pentru un astfel de pas ar însemna „ implicarea directă a țărilor NATO, a Statelor Unite și a țărilor europene în războiul din Ucraina”, deoarece infrastructura militară și personalul NATO ar trebui să fie implicate în țintirea și lansarea rachetelor.

Putin a declarat că este prea devreme pentru a spune exact cum va reacționa Rusia la o astfel de mișcare, dar că Moscova va trebui să răspundă în consecință și că sunt examinate diferite opțiuni.

„(Ministerul rus al Apărării) se gândește cum să răspundă la posibilele atacuri cu rază lungă de acțiune asupra teritoriului rus, va oferi o serie de răspunsuri”, a declarat Putin reporterului principal al Kremlinului de la televiziunea rusă de stat, Pavel Zarubin.

În condițiile în care Rusia avansează cu cel mai rapid ritm în estul Ucrainei din primele luni ale invaziei, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut Occidentul să permită Kievului să tragă adânc în Rusia cu rachete occidentale.

Oficialii americani sunt sceptici

Statele Unite nu au declarat public dacă vor permite Ucrainei să lovească Rusia, dar unii oficiali americani sunt profund sceptici că acest lucru ar putea face o diferență semnificativă în război.

Forțele ucrainene lovesc deja în mod regulat adânc în Rusia cu drone cu rază lungă de acțiune.

Forțele ruse au preluat controlul asupra orașului minier Selydove din regiunea Donețk din Ucraina, la puțin peste o săptămână după ce au luat cu asalt orașul, potrivit bloggerilor pro-ruși.

Putin, care a ordonat intrarea a mii de trupe în Ucraina în 2022, după opt ani de lupte în estul Ucrainei, prezintă războiul drept o bătălie între Rusia și Occidentul în declin, despre care spune că a ignorat interesele Rusiei după prăbușirea URSS din 1991.

Ucraina și aliații săi occidentali spun că Putin a declanșat un război de tip imperial împotriva vecinului său mai mic și au declarat în mod repetat că, dacă Rusia câștigă războiul, atunci țările autocratice din întreaga lume vor fi încurajate.

Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile prezidențiale din SUA, Putin a schimbat doctrina nucleară a Rusiei, în ceea ce Kremlinul a declarat că a fost o încercare de a semnala îngrijorarea Rusiei cu privire la discuțiile occidentale despre atacurile cu rachete din Ucraina.

Întrebat dacă Occidentul a auzit avertismentele Rusiei, Putin i-a spus lui Zarubin: „Sper că au auzit. Pentru că, desigur, va trebui să luăm unele decizii și pentru noi înșine”.

Putin a declarat că numai ofițerii NATO ar putea să tragă cu astfel de arme asupra Rusiei și că aceștia ar trebui să folosească datele satelitare occidentale pentru a ținti armele, astfel încât întrebarea este de fapt „dacă își vor permite să lovească adânc în teritoriul rusesc sau nu. Aceasta este întrebarea”.

Oficialii americani spun că Statele Unite nu caută să escaladeze conflictul.

Modul în care un nou președinte american va aborda războiul este neclar: fostul președinte american Donald Trump a declarat că va pune capăt războiului din Ucraina, în timp ce vicepreședintele democrat Kamala Harris spune că va continua să sprijine Ucraina.

​Read More

-Publicitate-

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, semnal puternic pentru Israel după atacurile aeriene

HotNews.ro

Oficialii iranieni ar trebui să stabilească cel mai bun mod de a demonstra puterea Teheranului în fața Israelului după atacul împotriva mai multor ținte militare, a declarat duminică liderul suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, citat de agenția de presă oficială IRNA, transmite Reuters.

„Răul comis de regimul sionist (Israel, n.r.) acum două nopți nu ar trebui nici minimalizat, nici exagerat”, a declarat Khamenei, citat de IRNA.

Iranul a minimalizat sâmbătă atacul aerian al Israelului de peste noapte împotriva unor ținte militare iraniene, afirmând că acesta a provocat doar pagube limitate, în timp ce președintele american Joe Biden a făcut apel la încetarea escaladării care a generat temeri cu privire la un război total în Orientul Mijlociu.

Zeci de avioane israeliene au finalizat trei valuri de lovituri înainte de zorii zilei de sâmbătă împotriva fabricilor de rachete și a altor instalații din apropierea Teheranului și în vestul Iranului, a declarat armata israeliană.

Khamenei a declarat că puterea Iranului ar trebui demonstrată Israelului, adăugând că modalitatea de a face acest lucru ar trebui să fie „determinată de oficiali și că ar trebui să aibă loc ceea ce este în interesul poporului și al țării”.

​Read More

-Publicitate-

„Ioane, am auzit că te-ai căsătorit cu o unguroaică!”. Cum s-a refugiat ura românilor față de maghiari în bancuri

HotNews.ro

Istoricul Sorin Mitu publică pe Contributors.ro partea a doua a articolului său privind bancurile cu ungurii. Tema este de data aceasta cea a cea a anihilării simbolice și chiar fizice a maghiarilor de către români. Fără îndoială, numai în glumă, sunt doar niște bancuri se poate spune oricând, dar nu este chiar așa, spune profesorul clujean.

Sorin Mitu este directorul Departamentului de Istorie modernă, Arhivistică şi Etnologie al Facultății de Istorie şi Filosofie, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj. 

Modalitățile și împrejurările în care ungurul trebuie să fie exterminat sunt nenumărate, el poate fi căsăpit în toate felurile. De exemplu, ungurul este spânzurat: „Cum dai jos un ungur dintr-un copac? Îi tai funia!”

Elocventă este o variantă „parodică” a cântecului Doamne, ocrotește-i pe români!, accesibilă în diferite versiuni pe Internet, care începe cu versurile:

S-o suit Pișta pă cal/ Și să uită în Ardeal/ … / Dă-te-n pi**da mătii jos/ Că Ardealu nu-i aʼ vostʼ/ … / Doamne, bate p**a-n voi/ Cum bate inima-n noi/… / Pe câmpia nordică/ Pică-o bombă-atomică/ … / Doamne, f*te-vă pă tăți/ Și scăpăm dă greutăți!

După fiecare secvență de acest gen urmează refrenul, care reproduce fără nicio sfială invocația din titlul cântecului. După cum se vede, bunul Dumnezeu este chemat la fiecare pas, pentru a-i seconda pe români în istorica lor vendetă.

Unii ar putea crede că piesa aparține doar unei subculturi marginale, formată din publicul suburban și lipsit de educație, consumator de manele. Dar acest lucru este adevărat numai în parte, deoarece versurile citate evidențiază – pentru oricine cunoaște cât de cât expresivitatea țărănească autentică, pentru oricine a zăbovit mai mult de o jumătate de ceas într-un birt din Ardeal – o mentalitate și o stilistică tipic populară.

Țăranul ardelean știe foarte bine nu numai să colinde, ci și să suduiască. Iar sudalmele pot să îl ia la țintă oricând (mai ales după 1940) și pe ungur. Asocierile dintre numele Domnului și elementele sexuale pomenite îl pot șoca pe orășeanul (cândva!) politicos și educat. Dar și ele sunt cât se poate de tipice pentru retorica folclorică. Așadar, deși cântarea amintită este o piesă care aparține universului social și cultural al anilor 2000, ea prelungește și elemente de conținut sau modalități expresive specifice mentalității tradiționale.

În contextul acestei piese, imaginea ungurului atârnat în ștreang, amintită mai sus, este amplificată la o scară epică: „Vine trenul din Galați/ Plin cu unguri spânzurați”. Absurdul plasării geografice respective consolidează efectul poantei. Nu are niciun sens ca un tren plin cu unguri spânzurați să vină tocmai de la Galați, dar chiar acest lucru face situația și mai amuzantă: nu contează, numai să vină de undeva și să fie cât mai mulți! O imagine capabilă să îi aducă la extaz pe ascultătorii piesei în discuție, care postează pe marginea distihului amintit comentarii de genul: „te unge pe suflet”, „îmi crește inima când o aud”, „ai de plm ce tare e asta”, „ar trebui să fie imn național”. Iar pentru cititorii care au îndoieli în ceea ce privește relevanța unor asemenea reacții, merită amintit că numai clipul pe care l-am citat aici avea la un moment dat peste 215.000 de vizualizări pe YouTube! Ulterior, căutând alte versiuni, am descoperit un canal în care aceeași piesă avea 600.000 de vizualizări, după care am abandonat cercetările pe acest subiect fascinant. În total, cei care au accesat piesa sunt de ordinul milioanelor, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă mai există vreun text referitor la maghiari, în perimetrul limbii și culturii române, care să se apropie măcar de această popularitate.

Românii triumfă în fața tuturor celor care au încercat să îi domine

Ar mai fi de adăugat faptul că vectorul antimaghiar este relativizat cu un semiton la final, când „acuș, acuș, noi i-om f**e și pă ruși”, apoi, „la anul și la mulți ani, i-om f**e p-americani”; iar în cele din urmă, în aceeași manieră lipsită de orice logică și care duce lucrurile la extrem, chiar și pe nevinovatul „Fernandel”, care beneficiază de același tratament nimicitor și degradant aplicat de românii triumfători. Ideea era că Dumnezeu îi ocrotește pe români în fața tuturor străinilor (cărora le dau de fapt clasă), deși cei mai semnificativi dintre aceștia erau totuși maghiarii, mult mai importanți pentru noi decât rușii și americanii.

Piesele de acest gen nu se încadrează totuși la categoria „bancuri” (care prin natura lor trebuie să amuze „pe toată lumea”); ca urmare, au o circulație restrânsă la un anumit gen de public, mai bine delimitat sub aspect ideologic și cultural. Cu toate că recurg la umor, nu sunt niște glume propriu-zise, deoarece transmit un mesaj preponderent afirmativ. În primul rând ele spun ceva, și abia în al doilea rând râd de ceva. Nici măcar ideea potrivit căreia ungurii ar trebui șterși de pe fața pământului, cu o bombă atomică, nu ne oferă sensul de bază al acestui text.

Ideea principală este că românii triumfă în fața tuturor celor care au încercat să îi domine, un conținut care face ca piesa în discuție să semene mai curând cu un imn, decât cu o parodie, aspect sesizat de altfel cu sagacitate de unul dintre fanii comentatori ai acesteia.

Varianta „originală” din care s-a inspirat „parodia”, cântată de Sava Negrean Brudașcu ca o piesă cuminte de inspirație folclorică, spune în esență cam același lucru, chiar dacă acolo trivialitatea sau referirile la maghiari sunt absente. Iar altă versiune „serioasă”, cultă, pe teme istorice, cu referiri la mareșalul Antonescu, este interpretată de Andrei Păunescu, în cenaclul Flacăra post-decembrist. Dar adevărul este că mulți dintre cei care fredonează Doamne, ocrotește-i pe români! sunt capabili să guste toate cele trei variante, pe care le leagă același etos naționalist.

În piesa de la care am pornit, motivul anihilării și umilirii în toate felurile a maghiarilor e menționat explicit: pentru că ei vor Ardealul. În schimb, în bancurile propriu-zise, care sunt ceva mai subtile și au tendința să se adapteze la gusturile și valorile unui public educat și convențional, motivul extincției dezirabile a acestora nu este de obicei precizat, iar anihilarea se produce doar pentru că ei sunt unguri. Acest lucru provoacă râsul, tocmai pentru că este excesiv. Iar el se poate petrece în cele mai diferite modalități.

Uneori, este evidențiat într-o manieră absurdă, tipică pentru umorul mai sec al multor bancuri, ceea ce îl face doar hazliu și relativ benign:

În Ardeal, un tip intră într-un bar cu un crocodil legat în lesă și întreabă barmanul: – Nu vă supărați, aici serviți unguri? – Da, cum să nu, luați loc! Ce vă aduc? – Mie o bere și lui doi-trei unguri!

Alteori, nevasta urgisită de atâtea ori în imaginarul masculin nu merită nici ea nici o lacrimă dacă e unguroaică:

– Ioane, am auzit că te-ai căsătorit cu o unguroaică! – Da… – Daʼ di ce? – Apăi, știi, româncele sunt mai fragile, deseori se îmbolnăvesc… – Și ce, unguroaicele nu se îmbolnăvesc? – Ba da, dar de ele nu-ți pare atât de rău!

Sau:

– Care-i diferența dintre un ungur și o căprioară loviți de o mașină într-o pădure din Ardeal? – În fața căprioarei se observă urme de frână!

La fel stau lucrurile cu șoferul care poate să calce cu mașina un copil dacă acesta e ungur, cu necunoscutul care vrea să bea apă dintr-o fântână otrăvită și este chiar invitat să o facă dacă se dovedește că e ungur, cu pasagerul care doar el are voie să se aplece pe geam în tren, dacă e ungur. Dacă îți mor oile sau îți luxezi glezna, „este bai, dar nu-i catastrofă”, dar dacă dă o bombă și mor toți ungurii din Cluj sau din Budapesta, aceasta „e catastrofă, dar nu-i bai”. De fapt, moartea unei oi este mai regretabilă decât a unui ungur. Toate acestea sună destul de sinistru dacă sunt prezentate în maniera prozaică în care am făcut-o în frazele de mai sus. Dar dacă sunt etalate sub forma unor bancuri, ele devin automat amuzante pentru publicul cărora li se adresează.

Un accent suplimentar subliniază satisfacția cu totul specială pe care i-o provoacă românului suferința ungurului, român imaginat ca un fel de gremlin răutăcios, care țopăie pe leșul dușmanului:

Într-un spital din Ținutul Secuiesc, un doctor îl întreabă pe colegul său: – I-ai spus ungurului de la patul cinci că mai are o săptămână de trăit? – Da, răspunde colegul de breaslă. – Ce bulangiu ești! Era rândul meu!

Toate acestea par să sugereze că ungurul e bun doar mort, iar anihilarea reprezintă singura modalitate naturală și acceptabilă de interacțiune cu acesta, din perspectiva românului. Fără îndoială, nu trebuie să tragem de aici concluzia că românii își doresc cu adevărat ca ungurii să fie spânzurați, alungați sau distruși cu bomba atomică. Ideea de la care pleacă bancurile este însă aceea că românii, mai ales cei din Ardeal, nu îi înghit pe maghiari, motiv pentru care ne putem gândi, măcar în glumă, la asemenea modalități de rezolvare radicală a raporturilor dintre noi și ei.

Pe stadioane, confruntarea galeriilor

Pe stadioanele românești se scandează minute în șir „afară, afară, cu ungurii din țară” (în ultima vreme, se aude însă mai frecvent „olé, olé, să-ți dăm m**ie, bozgore”). Uneori, acest lucru se întâmplă chiar și la meciuri la care nu participă echipe sau arbitri maghiari. Spectatorii sunt luați pe sus de valul entuziasmului colectiv provocat de o lozincă verificată (și versificată), până în punctul în care se pare că nici nu mai contează conținutul mesajului. Dar adevărul este că el contează. Chiar dacă e vorba despre un meci dintre România și Danemarca, „ungurul” e cel care întruchipează cel mai bine imaginea arhetipală a vrăjmașului, oricare ar fi el, ca și dorința noastră de a triumfa împotriva acestuia. Mai ales că după câte am pătimit de-a lungul istoriei – și mai îndurăm chiar și azi – aceasta nu e decât o dreaptă revanșă!

În Ungaria, reacțiile suporterilor maghiari la meciurile cu România sunt pe măsură. Chiar și la o partidă de handbal feminin, ultrașii budapestani i-au strigat unei sportive românce „țigan, animal, orfan”, iar în cele din urmă au aruncat după ea o pungă cu urină, lăsându-l stupefiat pe antrenorul suedez al echipei din București. Manifestările mai soft includ în special arborarea fularelor cu harta Ungariei Mari, promovate de însuși premierul Orbán. Ele sunt considerate provocatoare de către români, în timp ce politicienii maghiari care vânează popularitatea afișând asemenea simboluri afirmă că acestea nu sunt decât simple manifestări ale identității istorico-naționale maghiare. Pe de altă parte, autoritățile europene care reglementează conduita suporterilor pe stadioane se arată în general insensibile în fața unor justificări de acest gen, penalizând manifestările de factura celor amintite mai sus.

Alte modalități de a-i anihila pe maghiari nu sunt de natură fizică, ci simbolică:

La maternitate, un negru, un român și un ungur așteaptă ca soțiile lor să nască. Asistenta vine și le spune: – Dintr-o eroare, am încurcat copiii. Vă rugăm să veniți și să încercați să îi recunoașteți. Românul intră în sala de nașteri, înhață copilul negru și fuge cu el pe culoarul spitalului. Tatăl copilului negru îl vede și îl oprește: – Nu ți-e rușine, domʼle?! Ăsta e copilul meu! – Fugi, domʼle, de-aici! Mă crezi prost? Unul dintre ceilalți doi e pui de ungur și eu nu vreau să risc!

Dacă suntem xenofobi și rasiști, ne putem imagina că lucrul cel mai rău de pe lume este să fii negru. Dar din perspectivă românească, se poate ceva și mai rău: să fii ungur! Într-un mod similar, ne putem imagina că românul adevărat, eroul bancului, este homofob și respinge înainte de toate posibilitatea unei relații gay. Dar când Ion îi mărturisește tatălui său că vrea să se însoare cu István, acesta refuză categoric să îi dea binecuvântarea, dar nu pentru că István e bărbat, ci pentru că e ungur! Din nou, hazul poantei se bazează pe faptul că nimic nu poate să fie mai rău decât să fii ungur. Nici negru, nici homosexual, nimic!

Funar însuși este un măscărici

Există însă și bancuri în care tendința cu totul exagerată a românului de a-l căsăpi pe ungur oriunde îl prinde – tendință care se discreditează tocmai datorită caracterului său excesiv – este relativizată și în alte modalități. De exemplu, măcelărirea ungurilor este pusă pe seama lui „Funar”. În multe bancuri, Funar este cel care vrea să îi calce cu mașina, să spânzure în fiecare zi un ungur de statuia lui Avram Iancu, ba chiar și pe patul de moarte el este cel care își schimbă numele într-unul unguresc, pentru ca să moară mai bine un ungur. Din toate aceste bancuri nu reiese în mod explicit că fostul primar al Clujului e bun sau e rău dacă face toate aceste lucruri. Ca urmare, un adept al acestuia le poate gusta fără probleme, auzind ce le face ungurilor Funar. Dar pentru alții situațiile respective sunt excesive și tocmai de aceea sunt caraghioase. Funar însuși este un măscărici care se face de râs cu exagerările sale, iar asocierea naționalismului deplasat cu numele politicianului clujean consolidează această reprezentare critică, transformând dispozitivul antimaghiar amintit într-un subiect de glumă, care ne amuză.

În alte situații, nu „Funar” este cel care devine rizibil datorită modului în care îi urăște pe unguri, ci românii care trăiesc în Ardeal. Din acest motiv, bancurile respective fac trimitere de obicei la graiul și la mentalitatea ardelenilor. De multe ori se precizează că pățania are loc undeva „în Ardeal”, la „Cluj”, în Secuime sau la „Târgu Mureș” (scena confruntărilor din martie 1990), iar această localizare vrea să sugereze o anumită distanțare în raport cu personajele și realitatea bancului. La fel ca sângele de ungur care se poate vedea pe capota mașinii lui Funar, ideea este că toate aceste lucruri se petrec undeva, acolo, „la nebunii ăia”, de care noi, cei care râdem la auzul acestor bancuri, ne disociem într-o anumită măsură.

Româniii râd și de naționalismul excesiv

Pe de altă parte, regățenii se dovedesc a fi de multe ori mai antimaghiari decât ardelenii, imaginându-și și ei Bucureștiul sau Craiova ca un câmp de bătălie cu pericolul unguresc. În consecință, disocierea amintită nu este efectuată de fapt pe criterii geografice, ci ideologice și politice. Cei ce se distanțează de epicentrul confruntărilor care îi opun pe „nebunii lui Funar” și pe „unguri” sunt cei ce se consideră moderați. De exemplu, cei care țin să sublinieze că „la Timișoara”, „în Banat”, „la Arad”, „la noi în sat” sau în multe alte locuri așa ceva nu se poate întâmpla niciodată, că noi ne înțelegem bine cu ungurii, trăim în armonie, și doar niște exaltați ca Funar și ai lui pot să dea naștere unui univers antimaghiar de genul celui imaginat în bancurile amintite.

Sau, pe coordonatele politice ale anilor 1990, când au luat naștere aceste bancuri, naționaliștii ridicoli de care râdem sunt partizanii lui Funar, Vadim și Iliescu, securiștii și cripto-comuniștii anti-occidentali care încearcă să țină România pe loc; în timp ce adepții anti-comuniști și pro-occidentali ai Convenției Democrate sunt cei care cred că românii nu împărtășesc asemenea atitudini xenofobe și tocmai de aceea râd de naționalismul de grotă al „vătrașilor” (de la Vatra Românească), „peuneriștilor” (de la PUNR) sau „peremiștilor” (de la Partidul România Mare).

Obsesia antimaghiară este ridiculizată într-un mod evident în bancul în care Ion năvălește din senin peste vecinul său János, ca să îl taie „pentru că ei l-au omorât pe Mihai Viteazul”; iar când i se spune că acest lucru s-a întâmplat acum patru sute de ani, el răspunde că abia acum a aflat! De data aceasta, prostănacul de care râdem este românul (ardelean) obsedat de conflictul cu maghiarii. Un conflict lipsit de fapt de orice motivație, dacă ne gândim că a trecut atâta vreme de la momentul care îl roade pe Ion (incitat de altfel doar de cei care i-au pasat extraordinara informație) sau că, dacă știm un pic de istorie în plus, realizăm că nu ungurii sunt cei care l-au omorât pe voievodul valah, ci doi valoni, la ordinele unui general italo-albanez, aflat în serviciul unui împărat austriac! Morala bancului este să râdem de asemenea motivații total deplasate și să ne disociem de adversitatea caraghioasă față de unguri. Este un banc care persiflează indirect și atitudinea istoricilor naționaliști, cei care ne cer să nu-i uităm cumva pe ucigașii lui Mihai Viteazul.

Râsul și față de xenofobie. Românul se auto-ironizeză pentru că îl dușmănește pe maghiar

Asemenea elemente articulează o ultimă temă a bancurilor cu unguri, cea a naționalismului și xenofobiei, atribuite maghiarului, dar și românului. Dacă românul e privit uneori în mod (auto)critic, fiind ironizat pentru apucăturile lui naționaliste și pentru că îl dușmănește pe maghiar într-un mod atât de excesiv, este evident că nici ungurul aflat într-o asemenea ipostază nu e ocolit de bancurile românești. Naționalismul maghiarului se poate manifesta pretutindeni, chiar și în noaptea nunții:

Se însoară un ungur cu o româncă. Tatăl îi dă ultimele sfaturi pentru noaptea nunții: – Auzi, fiule, când ajungi cu mireasa acasă, o iei în brațe și o treci pragul, ca să vadă că unguru-i puternic. Apoi o arunci în pat, să vadă că unguru-i mândru. Te dezbraci, să vadă că unguru-i și frumos! După aia știi tu ce să faci, da? A doua zi, tatăl îl întreabă cum a fost. Fiul răspunde: – Am luat-o în brațe, să vadă că unguru-i puternic, am aruncat-o în pat, să vadă că unguru-i mândru, m-am dezbrăcat să vadă că unguru-i frumos și apoi m-am masturbat în fața ei. – De ce, măi, tâmpitule, ai făcut asta? – Ca să vadă că unguru-i independent și autonom!

În pofida satirei care șarjează imaginea ungurului mândru și autonomist, în acest caz el este înfățișat într-o postură inofensivă, fiind reprezentat din nou în postura unui prostănac caraghios.

Ungurul poate fi luat în derâdere pentru că se crede tot timpul persecutat, chiar dacă nu are motiv:

Un tip intră într-un magazin: – Aș dori și eu un gulaș. Vânzătorul: – Sunteți ungur? Tipul se enervează: – Și dacă ceream ștrudel mă întrebai dacă sunt neamț, dacă ceream mâncare chinezească mă întrebai dacă sunt chinez? – Aaaa, nu… – Și atunci de ce mă întrebi dacă-s ungur, fiindcă am cerut gulaș? – Pentru că aici e magazin de electronice!

Alt banc arată însă că românul nu e chiar atât de inocent în această privință, iar suspiciunile ironizate altădată ale ungurului nu sunt deloc neîntemeiate:

Mă cheamă șeful în birou azi: – Măi, Costele, István pretinde că este victima rasismului la locul de muncă. – Adică?… l-am întrebat. – Păi, când ați fost vinerea trecută cu toții la restaurant să sărbătoriți aniversarea aceea, el e singurul pe care nu l-ați invitat… – Ei, și? – Și… Costele, era totuși ziua lui, ce naiba!

Am amintit în articolul precedent un banc care ar putea să incrimineze destul de drastic xenofobia românească: secuiul transformat în oltean i-o face și îl înjură automat pe tovarășul său maghiar, din prima clipă în care a devenit român. Românul este întotdeauna și în mod obligatoriu antimaghiar, chiar dacă înainte de asta a fost ungur! Dar bancul nu satirizează deloc această probă de xenofobie românească, iar lumea se amuză în primul rând pentru că aude înjurătura la adresa ungurului. Situația este considerată amuzantă deoarece ea confirmă în mod hazliu ceea ce știam de dinainte, stereotipul potrivit căruia românul are întotdeauna ceva cu maghiarul de lângă el.

Alt banc pune în scenă o situație inversă, cea în care ungurul devenit român este cel care o încasează de data aceasta, de la ai săi. Dar această piesă jonglează mult mai subtil pe tema xenofobiei reciproce nutrite de cele două popoare:

János, copil fiind, merge la popa la furat cireșe. Jos îl aștepta părintele: – Măi, János, zice popa, nu te bat, nu-ți fac nimic, dar te botez Ion și te fac român! Merge János, botezat Ion, acasă, îi povestește mamei întâmplarea, aceasta îl ia și îi trage o mamă de bătaie, ca să se-nvețe minte! Când vine tacsu acasă seara, află și el și-i dă lui János altă mamă de bătaie! Supărat, János stă și cugetă: – Mă, nu-s român decât de câteva ore și m-or și bătut doi unguri. Ioi, cât de mult îi urăsc!

De data aceasta, bancul satirizează însăși prejudecata care spune că românii îi urăsc pe maghiari și maghiarii pe români, punând în evidență lipsa de fundament a acesteia, iar poanta se naște tocmai din denunțarea amuzantă a respectivului stereotip. Și această glumă se bazează pe mecanismul confirmării a ceea ce știam dinainte, dar ceea ce ni se confirmă acum nu este că românii și maghiarii se urăsc, ci că acesta este un stereotip, care nu are acoperire în realitatea relațiilor sociale, deoarece János nu a mâncat bătaie fiindcă e român, ci pentru că a furat cireșe de la un vecin. Dar el poate totuși să creadă că adversitățile etnice sunt de vină, ceea ce este nostim!

Afirmația de mai sus poate fi considerată însă adevărată de către unii și falsă de către alții. Chiar dacă deformează realitatea, stereotipiile se bucură de o credibilitate uriașă. De exemplu, alt banc pleacă de la ideea că xenofobia reciprocă este un fenomen real, dar accentul e pus pe faptul că maghiarii sunt de fapt de vină pentru această situație. Până și ura la adresa lor am învățat-o tot de la ei:

După un set complet de analize și o discuție prelungită, doctorul mi-a spus că sufăr de xenofobie. – Morții măsii, sunt sigur că p-asta tot de la un ungur am luat-o!

Dar nici în acest caz nu putem fi absolut siguri că nu e vorba, de fapt, despre o ironie la adresa xenofobiei în general, și nu neapărat la adresa celei ungurești sau românești. Bancul poate fi citit și în această cheie, deoarece multe glume din categoria celor amintite se pretează la lecturi multiple, în funcție de atitudinile și setul de valori al fiecărui ascultător. Din acest motiv, numeroase bancuri etnice sunt preluate de la români la maghiari și invers, pentru că toate cultivă tema adversităților reciproce, pe marginea căreia spun în linii mari aceleași lucruri. Oare chiar atât de mult ne urâm sau totul nu este decât o exagerare și un subiect de glume?

Paralelele amintite conturează însă o modalitate și mai convingătoare de relativizare a adversității dintre români și maghiari, despre care se tot vorbește în aceste bancuri. Dacă și unii, și ceilalți sunt naționaliști, acest lucru îi pune cumva pe picior de egalitate și îi plasează într-un spațiu de familiaritate, iar ostilitatea cotidiană cu care se tratează în mod reciproc – până la urmă, totuși, în glumă – ajunge să îi apropie. Sunt doi naționaliști caraghioși, la fel ca Traian Brad și Orbán Péter, eroii din filmul Pruncul, petrolul și ardelenii, al lui Dan Pița, care ajung să se alieze în cele din urmă în fața unui inamic comun. Râdem laolaltă de defectele noastre și în acest fel partajăm spațiul în care locuim.

Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro

​Read More

-Publicitate-

Război în Orientul Mijlociu. Cele mai importante 5 lucruri care trebuie reținute după ce Israelul a atacat Iranul

HotNews.ro

Israelul a dat răspunsul mult așteptat la atacurile cu rachete iraniene sâmbătă dimineață, efectuând o serie de lovituri aeriene împotriva Republicii Islamice. 

Citiți toate detaliile pe ȘtirileProTV.

​Read More

-Publicitate-