Justiția mioritică e adesea în sevraj

Nu-mi place să pierd vremea cu rebuturi ale societății. Cred că cel mai bun tratament pentru ele este să le lași să piară pe limba lor. În consecință, evit să scriu sau să vorbesc public despre așa ceva. De data asta voi face o excepție și voi analiza cazul unei beizadele pe nume Fulgy, copilul familiei de lăutari din Clejani. Nu vă speriați, că nu facem aici o trecere în revistă a grozăviilor acestui nereușit personaj. Oricum abundă presa de scandal de ele.

Faptul că un ratat de genul ăsta se droghează până nu mai stă-n picioare, că își bate părinții, că se schimonosește ca dracii în fața tuturor, e fix problema lui. Zău că pe noi, societatea, n-ar trebui să ne intereseze cu ce gen de substanțe halucinogene își rupe ăla capul sau cum face el militărie cu ăia care n-au reușit să-l educe până la vârsta asta. Tragedia e că specimenul cu pricina vrea în societate, caută să se integreze în ea și chiar să-și facă din plin simțită prezența. Iar pe principiul că libertatea fiecărui individ se sfărșește acolo unde afectează oricât de puțin libertatea altuia, încep să am și eu o problemă cu personaje de tipul Fulgy. Dar mai ales cu instituțiile care îl scarpină între coarne pe respectivul.

Ei și aici ajungem exact la miezul problemei. Pentru cei nespecializați în mondenități, vă spun doar că nefericita beizadea a fost prinsă de mai multe ori de poliție drogată la volan. Nu vorbim aici de o mică amețeală. Copilul era praf și pulbere. Pe cale de consecință, dacă nu-l găsea poliția înainte, am fi citit probabil în ziare că s-a urcat cu mașina pe ceva sau pe careva. După toată epopeea sa cu drogurile, după ce a vrut să-și caftească tatăl care l-a dus la dezintoxicare și multe altele, același fulgi a butut grav un jurnalist. Ba i-a luat și telefonul cu care acesta din urmă filmase incidentul.

Așa cum se întamplă în astfel de cazuri, sceleratul a ajuns în fața unui magistrat, cu propunere de arestare. Abia aici începe problema mea cu autoritățile statului. Mai exact cu Justiția. Magistratul cu pricina, pentru care noi, societatea, facem eforturi mari ca să aibă privilegii demne de importanța funcției, a decis săptămâna trecută următoarele: Fiul Clejanilor, Fulgy, a fost plasat în arest la domiciliu și nu la pușcărie după ce a agresat un jurnalist care stătea în fața casei sale, pentru că are multe premii muzicale și nu poate lua tratementul indicat de medici în închisoare! Da, ați citit bine! Ala micu nu poate face arest, fiindcă e talentat! Iar cu talentul ăla pare să-i fi întunecat mințile magistratului, care nu mai știe ce e ăla pericol social și cum se manifestă el…

Fără să-mi pese vreo secundă de unul ca Fulgy, vă spun că asta nu e Justiție! Au făcut arest preventiv în trecut o grămadă de politicieni, oameni de afaceri sau persoane care n-aveau nimic din ceea ce Codul Penal definește ca fiind „pericolul public”! Iar un drogat, căruia i se poate pune oricând ceața pe ochi și va părăsi domiciliul, nu e încadrabil la așa ceva?! Mă gândesc doar ce ar face respectivul magistrat, dacă vreodată pe lumea asta, un om drag din viața sa ar fi călcat cu mașina de un drogat prăjit la creier. Abia atunci aș vrea să îl aud pe purtătorul de robă, cum ține prelegeri despre pericolele din societate. Nu că, Doamne ferește, i-aș dori vreodată să treacă prin așa dramă…

Comentează pe FACEBOOK