N-am înțeles niciodată cum pot conviețui cuplurile complet diferite. Nici povestea aia cu extremele se atrag…nu cred în ea o iotă! Carevasăzică, el țopârlan fără diplomă, cu școala vieții dar ușor analfabet, ea duduie de pension, școlită și cu manierele la zi. Iar între ei se aprinde, brusc, flacăra iubirii?! Pasiune, poate. O flacără de moment.. asta cred. Dar dragoste eternă și conviețuire perfectă între așa ceva; nu cred nici mort în ea!
Ei bine, experimentul ăsta funcționează în politica mioritică de aproape un an de zile. Iar noi, românii, nu doar că ar trebui să credem că mariajul merge strună, dar cică mai și lucrează sublim în favoarea noastră. Povești de adormit copiii, zău așa!
Probabil v-ați prins deja că despre guvernarea anormală PSD-PNL vreau să vorbesc. Și chiar dacă unii vor sări de posterior în sus, în povestea mea țopârlanul e PSD-ul, iar cucoana manierată, liberalii.
Și ca să nu mi-i pun pe toți în cap, hai să spunem de la bun început că perfecțiune în politică, mai ales la noi, nu există. De-aia am și votat mereu, de 32 de ani încoace, răul cel mic. Așa că nu voi susține nici în acest text că vreunii sunt curați ca lacrima, iar alții trimișii lui scaraoțchi pe pământ. Dar haideți să facem o comparație sinceră:
De când și-au dat mâna cele două partide, nășite de UDMR, scandaluri au fost în ograda ambelor. Hai să le luăm întâi pe cele de plagiat! La liberali a fost Florin Roman, ministru la Digitalizare, iar acum Sorin Câmpeanu la Educație. Amândoi au avut decența să facă un pas în spate, măcar până își clarifică situația. Și-au dat demisia de onoare, lucru rar în politică. Știți vreun PSD-ist care să fi făcut așa ceva?! Din actuala garnitură, mă refer. Și să nu-mi spuneți de Chesnoiu de la Agricultură, că acolo treaba era cu totul alta. Acolo DNA-ul mai avea puțin să-l înhațe pe om, în flagrant, direct din biroul ministerial. Iar combinația din spatele poveștii era tot o cârdășie PSD-istă ușor vomitivă, de tipul nașa-nașu-nea Petrică etc. Deci groasă rău.
Haideți să mergem mai departe cu analiza din guvern. Luați la bastoane sunt toți miniștrii. Nu îi ajută nici vremurile, ce-i drept. Sunt înjurați și criticați din toate părțile. Ce fac liberalii?! Au măcar o brumă de curaj să iasă și să-și susțină punctele de vedere. Chiar dacă, și alea contestabile. Să îl luăm pe Virgil Popescu de la Energie. Într-un cor de „huo” îl văd totuși mereu la TV sau în conferințe de presă. Se bate, explică, își golește frigiderul de tot ce-i trimite opoziția. Haideți să-l luăm în oglindă pe Mutulică de la Finanțe, „celebrul” analist Cîciu, inventat de Ciolacu și făcut ministru. E mut ca o lebăda. N-a mai scos capul în lume de juma’ de an. Vreți să-l luăm și pe ăla de la Economie?! Pariem că habar n-aveți cum îl cheamă?! Cred că nici prin Galați, orașul lui de baștină, nu-l știe nimeni.Îl poți plimba liniștit pe stradă și nu-l înjură lumea, nu din respect, ci din cauza anonimatului. Stă pitit ca marmota la hibernare și așteaptă rotativa, să vadă dacă îi mai dă partidul mașină cu șofer și secretară în biroul de pe calea Victoriei..
Politica statului la capac e dusă la rang maxim de către PSD. Băieții sunt precum coafura din celebra reclamă de acum câțiva ani: rezistă. Poți să tragi cu tunul în ei, să pui toată mass-media să-i lipideze, să vuiască Internet-ul de mizeriile lor. Nimic! Se pare că și electoratul lor asta vrea. Îi lasă de capul lor, iar ăștialalți le livrează ce știu că trebuie: pomeni electorale. Pentru mulți români, o pomană cinstită, dată cu câteva luni înainte de alegeri, face mai mult decât 10 demisii de onoare. Să nu mai vorbim de conferințe de presă sau explicații sterile pe la televizor. Asta e realitatea. Suntem încă o țară în care evaluarea aleșilor se face cu sintagma „ne-a dat”, nicidecum cu „ne-a făcut” sau „a dezvoltat”.
Revenind însă la mariajul contra naturii, cum îmi place să îl alint, senzația mea e că vom trăi mult și bine cu el. Până la alegeri, cu siguranță, dar mă tem că și după. Explicația e simplă. Românii sunt sictiriți, chiar scârbiți și vor face un boicot masiv la alegeri. Așa cred unii că dau o palmă politicului. Dar e taman invers. Și-o dau lor înșiși! Partidele mari au electoratul lor, activul bloc, ăla care iese disciplinat și pune stampila unde trebuie. Cu cât stau mai mulți în casă în ziua votului, cu atât creste valoarea acelui activ. Deci absenteismul e unt pe pâinea electorală a marilor partide, să vă intre bine în cap. Iar mariajul nu se va rupe decât dacă uneia dintre părți nuni se urcă puterea tare la cap și o pune pe cealaltă prea tare la zid. De această „siluire” în guvern nu văd capabil decât tot PSD-ul, acest partid mamut ce are un talent extraordinar de a devora tot, inclusiv proprii lideri. Dar oare face Marcel una ca asta?! Îi scapă hățurile birjarii din pădure?! Sincer, nu cred! Pare mult prea disciplinat fostul gonac al lui Omar Hayssam..
Comentează pe FACEBOOK
