România reală: Jurnal de muribund non-covid

România reală: Jurnal de muribund non-covid

Materialul acesta se bazează exclusiv pe experiența personală! Vă spun din capul locului că sistemul sanitar din România e complet la pământ, iar toți cei care susțin altceva, fie ne mint cu nerușinare, fie habar nu au de capul lor. Oamenii au dreptul să afle adevărul. Românii trebuie să știe că banii lor din asigurările de sănătate se duc pe apa sâmbetei, iar în această luptă cu pandemia suntem fix pe cont propriu. Cu riscul de a muri de inimă rea anumiți politicieni și pițifelnici din aparetul de stat, am decis să public această poveste 100 la sută adevărată! Dacă face careva pe nebunul, îl voi îngropa în probe!

 

-Duminică după masă, pacient de sex masculin, vârsta aproximativă 65 de ani! De câteva zile avea simptome de răceală și gripă. Se simte obosit, dureri musculare, dureri de cap, dificultăți de respirație. Încep telefoanele către medicii din sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații). Toți îi spun același lucru: ia vitamina C, aspirină, paracetamol dacă faci febră și, cel mai important, stai departe de orice spital dacă poți. De ce?! Fiindcă acolo se moare cu zile. Vii cu una, pleci cu alta. Asta, dacă ai „noroc” să mai prinzi un loc pe undeva..

– Duminică seara lucrurile se agravează. Pacientul respiră din ce în ce mai greu. Familia intră în priză și decide să îi facă un test de covid. Primul telefon către DSP. După 7 tentative, răspunde o duduie, care le face rapid instructajul ”Există contact direct cu vreun bolav de Covid în ultimele zile? Pacient venit din focar de coronavirus?”. Cum răspunsul a fost NU, li s-a spus direct că ar fi bine să se testeze singuri. Așa, preventiv.. Statul nu asigură acest serviciu, așa că sunt liberi să meargă pe piața liberă..

-Încep alte telefoane pentru programarea la testare. Prima clinică privată, prinun loc marti după-masă. Blochează programarea, dar continuă încercările. După mai multe telefoane, ajung și la mine.  „Salut, ce facem, unde ne testăm?!” Îmi dau seama că n-au nicio șansă mai rapid de luni dimineața, așa că îi trimit la Băneasa, la OK Medical, acolo unde testarea merge la fel de simplu ca ridicatul unui burger de la MC Donald’s.

-La test l-au dus pe om aproape pe brațe. Deja problemele de respirație erau grave. Înfofolit, pe bancheta din spate, pacientul e testat dimineață și adus rapid la domiciliu. Încep telefoanele la 112. Trei convorbiri duc fix la aceeași concluzie: – Nu are test covid, noi nu vi-l luam! – Păi moare omul, nu mai poate respira! Haideți să îi faceți voi testul și să îl duceți undeva.. – Exclus! Nu ne permite protocolul! Sunați la DSP!

– După 3 ore de disperare, oamenii se întorc la mine. Mă roagă să grăbim rezultatul testării, că moare pacientul. Protocolul prevedea rezultatele în 24-48 de ore! Fac pe dracu’n patru, produc mobilul patronului de acolo, sun, mă prezint și îl rog omenește dacă poate face ceva. Omul se vede că e medic sau lucrează cu oamenii necăjiți. În loc să-mi închidă, stă 10 minute în telefon și îmi expică că e aproape imposibil să sară rândul, fiindcă toate testele sunt trimise la laboratoare în ordinea recoltării. Dar îmi promite că urgentează toate probele din București, iar la pachet va primi răspunsul mai repede și omul meu…

-Luni seara, pacientul e aproape mort. Horcăie, se sufocă și se stinge minut cu minut. Familia dă „refresh” la mail din 5 în 5 minute, poate-poate apare testul…

-După alte câteva refuzuri de la Salvare, vine și testarea. E negativ! Deci, clar, omul moare de altceva, nu de Covid. Începe iureșul! Cei de la salvare îi informează că îl iau, dar nu știu exact unde îl pot duce. Poate într-un spital supot covid! Familia face infarct! Păi dacă nu are omul coronavirus, cum să îl bagi între „covizi”?? E bătrân, suferă de alte boli și dacă ia și Covid, e gata!

– Începe ultima rundă de telefoane, alea pe viață și pe moarte, în care lași rușinea, bunul simț și totul la o parte și încerci marea cu degetul. Dai orice, plătești oricât, doar să dai o șansă muribundului…

 

Epilog: Pacientul e astăzi pe aparate, într-un spital bucureștean. I se face respirație artificială. A fost internat acolo „pe combinații”, după ce un suftet curat a sunat direct managerul. Nu vă spun unde e, ca să nu mă blesteme familia, că le stric aranjamentul. Până și testul l-au dus mai târziu, după ce bătrânul lor a fost pus întâi pe aparate. Cică ar avea o șansă să scape. Asta, nu pentru că a venit Salvarea, că a ieșit testul negativ sau pentru că a fost încadrat în vreun flux sanitar corespunzător. Ci pentru că au găsit numărul de telefon corect… Să le ajute Dumnezeu să își vadă ruda pe picioare, iar nouă, ăștialalți, să gasim telefonul potrivit, la momentul necesar. Că altă șansă nu avem…

PS: Să nu uitați să mergeți la vot, pe 6 decembrie…

Comentează pe FACEBOOK