Debusolarea, pandemia de suspiciune, răutatea tot mai adâncă, intoleranța, brutalitatea evenimentelor care ne închid în noi și ne reduc oxigenul nu sunt consecințele Covid-19, ci comorbidități. Răul central, răul structural al omenirii este educația insuficientă, lipsa reperelor reale, inconsistența abecedarului binelui instituționalizat. Dacă ne gândim măcar de Paști și de Crăciun la asta, când putem analiza un exemplu de coduită, suntem un pic mai aproape de ceea ce ar trebui să facem, ca specie. Cine sunt eu astfel încât să am pretenția că știu? …Și atunci caut să-mi aduc aminte. Caut învățători pentru cale, adevăr, viață.
Sunt multe pilde pe care Iisus Hristos le-a semănat în mintea celor care-i spuneau „învățător”, și mai toate ilustrau seninătatea cu care tranșa probleme vechi, omenești, uneori meschine. Limpezimea soluțiilor. Erau la fel de limpezi ca „afară plouă” sau „copilul râde”. Și, grație industriei cinematografice, avem impresia că zâmbea. Deoarece demonstra un umor subtil – asta nu cred că poate fi contestat – impresia nici nu mai pare trucată. Ceea ce mă duce la un proverb japonez, care spune așa: „cel care zâmbește în loc să se înfurie va fi întotdeauna mai puternic”. Ei bine, ce lecție senzațională de viață!
Dacă citești știrile politice de acum 20 de ani și constați că discursul politic, atitudinea, autosuficiența au legătură cu exact același tip de probleme, ai șanse mari să te trezești cu falca înțepenită. Îți va fi greu să zâmbești. S-a abandonat România, printr-o magie neagră, inerției demoralizatoare? Nu, este rodul cunoașterii insuficiente. Care sunt învățăturile pe care le-am igorat, pierdut, uitat astfel încât să băltim în acceptarea mediocrității drept axiomă?
Noroc că avem, mereu, acces la Învățătorul Nostru, deși ne amintim mai tare de El de Crăciun și de Paște. Dar ne iartă, căci asta e toată faza: iubirea îți dă puterea să treci peste tot. Absența iubirii înseamnă mânie, nesiguranță, invidie, lăcomie și, în cele din urmă, singurătate. Depresie. Schizofrenie.
Oamenii nu sunt toți credincioși. Dar chiar și cei care se declară atei acceptă că situații precum frică, furie, frustrare stresează organismul, funcționarea tuturor sistemelor vitale, deci de aici până la eșecuri de sănătate este un pas scurt. Chiar și necredincioșii știu că succesul este o consecință a atitudinii, că suntem suma deciziilor noastre, iar o situație complicată are șanse mai mari să găsească soluții dacă ai mintea limpede. Aici suntem la fel.
Ideea este să iubim, sau măcar să acceptăm ceea ce nu putem înțelege. Să luptăm, dacă putem schimba ceva pentru binele comun, iar dacă cineva ne spune că nu se poate, să căutăm alt drum. Abandonarea căutării nu este soluția, ci rețeta nefericirii colective. Multe națiuni au căutat și au găsit mântuirea în Educație. De aici pornește totul. Educația este vaccinul împotriva pandemiei de debusolare, suspiciune, răutate, intoleranță, brutalitate. Când oamenii vor fi suficient de educați încât să nu mai poată fi manipulați înseamnă că au parcurs abecedarul nostru ca specie. Și vom putea evolua. Dacă nu pricepem asta, ne vom învârti în jurul cozii și ne vom victimiza. Dar suntem victimele ignoranței noastre.