Tiramisu: Desertul italian care a cucerit lumea
Tiramisu e, fără îndoială, vedeta vitrinelor de deserturi la Ferrara Bakery & Café, un local emblematic din Little Italy, Manhattan. De peste 130 de ani, această patiserie servește espresso, limoncello și dulciuri italiene clasice – de la crocantele sfogliatelle napolitane până la cannoli-ul sicilian, dar tiramisu rămâne preferatul clienților.
Acest desert fin, stratificat cu pișcoturi înmuiate în cafea, cremă de mascarpone și pudră de cacao, nu e chiar un „bunic” al patiseriei italiene.
În realitate, până la începutul anilor ’80, era aproape necunoscut în afara Italiei. Apoi, ceva s-a întâmplat.
De la necunoscut la vedetă în meniuri
În 1985, jurnalista Marian Burros scria în The New York Times: „Cum a devenit atât de popular un desert despre care nu auzise nimeni cu trei ani înainte?”
În același an, tiramisu ajungea în meniurile din New Jersey, Paris și San Francisco. Clienții îl cereau pe nume, iar restaurantele nu mai făceau față cererii.
De ce? Probabil pentru că numele său – care înseamnă „ridică-mă” – promite fix ce oferă: un desert reconfortant, cu aromă intensă de cafea, dar surprinzător de ușor.
O rețetă cu gust de copilărie
Pentru Lidia Bastianich, renumit chef și restauratoare în New York, tiramisu e mai mult decât un desert: e amintirea gustărilor pregătite de bunica în copilăria ei din Istria.
„Îl numea tira me su în dialect venețian și îl făcea cu ouă proaspete, zahăr și espresso”, povestește ea.
După ce și-a deschis restaurantul Felidia în 1981, Lidia a inclus tiramisu în meniu, iar reacția clienților a fost explozivă. Desertul devenise vedeta localului.
Cine l-a inventat, de fapt?
Originea exactă a tiramisului e în continuare disputată. Unii spun că ar fi fost creat în Treviso, la începutul anilor ’60, de Speranza Garatti, care l-a servit sub numele de coppa imperiale.
Alții atribuie invenția familiei Campeol, de la restaurantul Le Beccherie, care a popularizat varianta cu mascarpone și pișcoturi.
Cert e că, în anii ’70, tiramisu era deja bine cunoscut în nordul Italiei și pregătit în diverse forme. În anii ’80, a devenit internațional.
Gustul care nu seamănă cu nimic altceva
Chef Brooks Headley, fost patiser la Del Posto din New York și câștigător al unui premiu James Beard, susține că magia tiramisului stă în combinația de ingrediente crude – în special ouăle. „Are un gust mutant, care nu există în natură, și tocmai de aceea e atât de iubit.”
Chiar dacă nu e pasionat de cafea, Headley a preparat mii de porții în cariera sa. Rețeta lui preferată? Una simplă, fără prea mult alcool, dar cu espresso proaspăt și mascarpone autentic.
Un desert cu identitate proprie
Astăzi, tiramisu are zeci de variante – clasic, în pahar, cu Nutella, cu fructe sau chiar reinterpretat vegan. Dar, indiferent de formă, păstrează același farmec: e desertul care nu are nevoie de prezentare.
Poate că nu e cel mai vechi desert italian, dar sigur e unul dintre cele mai iubite. Iar la final, tiramisu nu doar „te ridică”, ci te cucerește complet.
Comentează pe FACEBOOK
