România a fost guvernată timp de un deceniu de un personaj tăcut, rece și absent. Klaus Iohannis a tăcut în fața crizelor, a tăcut când democrația a fost călcată în picioare, a tăcut când țara s-a îndatorat iresponsabil. Astăzi, după ce și-a încheiat cele două mandate, România rămâne cu o întrebare apăsătoare: unde este acum Klaus Iohannis?
Sub conducerea lui, datoria publică a explodat. De la aproximativ 60 de miliarde de euro în 2014, România a ajuns la peste 200 de miliarde în 2024. Nimeni nu știe cu exactitate unde s-au dus banii. Nu s-au făcut autostrăzi. Nu s-au construit spitale. Nu s-a reformat educația. În schimb, s-au alimentat clientele politice, s-au plătit pensii speciale, s-au înmulțit agențiile de stat inutile și s-au angajat rudele politicienilor în funcții grase.
Klaus Iohannis a fost garantul acestui sistem. A pus PNL în brațele PSD și a transformat administrația într-un stat paralel birocratic, dominat de pile, relații și obediență. România a devenit o țară sufocată de hârtii, de aprobări inutile și controale la comandă. Birocrația a crescut atât de mult încât nimic nu mai funcționează fără șpagă sau intervenție politică. Statul nu mai lucrează pentru cetățean, ci pentru o clică mafiotă.
Iar Iohannis? Dispare în ceață, la fel cum a guvernat. Fără asumare, fără răspundere, fără rușine. A fost președintele privilegiilor, nu al românilor. A garantat stabilitatea unui sistem corupt, nu a democrației. Iar România plătește acum factura unei domnii a indiferenței.
Unde este Klaus Iohannis? Poate la o partidă de golf, poate la o masă festivă în străinătate, poate într-un conac din Sibiu. Dar cu siguranță, nu este unde ar trebui să fie: tras la răspundere pentru un deceniu pierdut.
