O analiză recentă publicată de Asociația Energia Inteligentă (AEI) arată că Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, însă România riscă să piardă treptat volume semnificative de producție, versiuni ale unor modele actuale și chiar asamblarea viitorului succesor al modelului Duster.
Potrivit analizei AEI, uzina de la Mioveni rămâne stabilă pe termen scurt, având în vedere că actuala generație Duster a intrat în producție la finele anului 2023, iar modelul Bigster se produce exclusiv în România începând din 2025.
‘Concluzia principală este echilibrată: Dacia nu este pe punctul de a închide uzina de la Mioveni, dar România poate pierde treptat volume de producție, versiuni ale unor modele și, mai ales, alocarea viitoarei generații Duster. Acesta este pericolul adevărat’, consideră președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză dată miercuri publicității, transmite Agerpres.
Problema majoră nu este plecarea imediată a mărcii, ci pierderea competitivității. Grupul Renault cere o eficiență sporită din cauza costurilor ridicate cu energia și forța de muncă din România. În lipsa unor măsuri, noile modele nu vor mai fi alocate fabricii din Mioveni, migrând spre alte țări (cum ar fi Turcia sau India).
Semne de alarmă există deja. Fabrica se confruntă în 2026 cu o scădere a volumelor de producție și cu plecări de personal (programe de disponibilizări voluntare sau concedieri).
‘Declarațiile reprezentanților Dacia-Renault trebuie privite și din această perspectivă. Ele nu reprezintă automat o decizie de retragere, dar nici nu pot fi ignorate. Greșeala statului ar fi fie să intre în panică și să ofere orice i se solicită, fie să considere că Dacia nu poate pleca niciodată. Răspunsul corect este o analiză proprie, independentă și pragmatică: cât este presiune mediatică, cât este nemulțumire economică reală, cât de posibilă este relocarea și care ar fi consecințele pentru România. (…)
Prin urmare, formula ‘Dacia pleacă din România’ este, pe termen scurt, mai ales un instrument de presiune. Dar această concluzie nu trebuie confundată cu inexistența riscului. O companie auto nu pleacă neapărat printr-un anunț spectaculos și prin închiderea bruscă a porților. Retragerea poate începe cu reducerea unui schimb, scăderea comenzilor către furnizori, mutarea unor versiuni în altă țară, diminuarea investițiilor, transferarea activităților de inginerie și, în final, nealocarea modelului care trebuie să înlocuiască actualul Duster’, menționează președintele AEI.
În concluzie, Dacia nu pleacă mâine, dar nici nu este condamnată să rămână pentru totdeauna.
‘Amenințarea conține negociere corporativă, însă în spatele acesteia există probleme reale de competitivitate. Statul trebuie să separe presiunea mediatică de riscul industrial, să corecteze vulnerabilitățile justificate și să refuze privilegiile fără contraprestații. România nu trebuie să plătească oricât pentru păstrarea Dacia. Trebuie să creeze condițiile economice în care Renault să considere că este mai profitabil să investească în continuare la Mioveni decât să mute viitorul Duster în altă parte’, conchide președintele AEI.
Comentează pe FACEBOOK
