În toamna anului 1988, Securitatea și aparatul de represiune controlat de Nicolae Ceaușescu își consolidau controlul total asupra populației, încercând să înăbușe din fașă orice tentativă de revoltă populară sau opoziție intelectuală. Această mobilizare extremă venea pe fondul unei crize economice și sociale fără precedent, marcată de raționalizarea drastică a alimentelor, cu cozi interminabile și întreruperi zilnice de curent și căldură.
Documentele ultrasecrete extrase de cercetătorii Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS) din dosarul de cabinet al ultimului şef al Securităţii, Iulian Vlad, creează astăzi o imagine clară a măruntaielor Departamentului Securităţii Statului (DSS).
Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajaţi (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajaţi din aparatul central şi trupele de securitate – cu cei 5.869 de angajaţi ai aparatului teritorial).
în acest total este inclus şi personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar). Această categorie de personal era încadrată astfel: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (şoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activităţi de secretariat (dactilografe, secretare).
Distribuția pe județe. Bucureştiul: Hiper-concentrarea supravegherii
1. Aparatul central al DSS (București) — 6.023 cadre (41,17% din total)
Concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național.
Marile concentrări de forțe în București: Direcția a IV-a (Contrainformații Militare) cu un colos de 1.022 de cadre și Unitatea Specială „F” (Filaj) cu 745 de cadre. De asemenea, unitățile de elită precum USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) aveau în Capitală sediul și grosul forțelor (772 de cadre).
2. Trupele de Securitate — 2.737 cadre (18,71% din total)
Aceasta reprezenta componenta militarizată (infanterie, pază obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară). Deși Comandamentul era localizat în București, unitățile (batalioanele și regimentele de trupe de securitate) erau dislocate strategic pe întreg teritoriul țării (București, Cluj, Timișoara, Ploiești etc.) pentru a asigura controlul rapid în caz de criză.
3. Aparatul teritorial (cele 40 de județe + S.M.B.) — 5.869 cadre (40,12% din total)
Asigura controlul informativ direct, „la firul ierbii”, pe întreg teritoriul țării.
Securitatea Municipiului București (S.M.B.): Deși parte din aparatul teritorial, din punct de vedere geografic acționa tot în Capitală. Avea un efectiv masiv de 557 de cadre, fiind de departe cea mai mare unitate teritorială din țară.
Cele 40 de Inspectorate Județene (S.J.): Împarțeau restul de 5.312 cadre. Media per județ era de aproximativ 132 de cadre, forțele fiind adaptate la importanța economică și strategică a regiunii (Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici precum Ialomița, Covasna sau Sălaj abia treceau de 70-80 de cadre).
Din punct de vedere operativ, avem următoarea pondere a angajaţilor Securităţii:
· Linia Informații Interne:
Direcția I: Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați. Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcţiei I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)
· Linia Contrainformații în Sectoarele Economice:
Direcția II: Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)
· Linia Contraspionaj:
Direcția III: Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul III)
· Linia operativă „T” (Interceptări și ascultări):
Unitatea Specială „T”: Un colos tehnologic de sine stătător la nivel central, operând cu 466 de angajați. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)
· Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații):
Unitatea Specială „F”: Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)
· Linia operativă „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale)
Unitatea Specială „S”: figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajaţi. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).
Situaţia centralizată din cele două tabele urmăreşte, în mod special, personalul feminin existent în DSS la data de 24 septembrie 1988.
În total 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaţilor, erau încadrate la acea dată în
Departamentul Securităţii Statului, împărţite astfel:
Aparat central: 954 femei (reprezentând 15,83% din totalul cadrelor centrale).
Trupele de Securitate: 254 femei (reprezentând 9,28% din totalul trupelor).
Structuri teritoriale: 1.089 femei (reprezentând 18,55% din totalul cadrelor din teritoriu).
Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative (unde depășeau deseori 25-30% din colectiv), la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbaţi.
Această disproporţie se observă şi în ocuparea de către femei a funcţiilor de conducere în cadrul structurilor DSS.
La nivel național doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau o funcție de conducere. Restul de 99,05% ocupau funcții de execuție.
În aparatul central, din cele 954 de femei, 11 aveau funcții de conducere, adică 1,15%.
În aparatul teritorial, din cele 1.089 de femei, 11 aveau funcții de conducere, adică 1,01%.
În trupele de securitate, din cele 254 de femei nici una nu deţinea o funcţie de comducere.
În total, în întregul aparat (central, trupe și teritoriu) existau 22 de femei în funcții de conducere (11 la centru și 11 în teritoriu), ceea ce reflectă accesul extrem de redus al femeilor la structurile de decizie din Securitate.
Pe judeţe efectivele Securităţii erau distribuite astfel:
Peste 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:
· S.M. București: 557 cadre (58 femei / 499 bărbați) — de departe cea mai mare unitate din țară.
· S.J. Constanța: 285 cadre (50 femei / 235 bărbați) — port strategic, activitate intensă de contraspionaj și control străini.
· S.J. Timiș: 271 cadre (49 femei / 222 bărbați) — județ de frontieră sensibil, puternic monitorizat.
· S.J. Prahova: 261 cadre (39 femei / 222 bărbați) — nucleu industrial masiv (rafinării, extracție petrolieră).
· S.J. Cluj: 251 cadre (45 femei / 206 bărbați) — centru universitar și cultural de importanță regională.
· S.J. Brașov: 212 cadre (34 femei / 178 bărbați) — puternic centru industrial și turistic vizat de regim.
Între 130 – 200 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: județe cu populație semnificativă sau activități economice importante (minerit, industrie grea, zone de graniță):
· S.J. Dolj: 198 cadre (33 femei / 165 bărbați)
· S.J. Hunedoara: 184 cadre (32 femei / 152 bărbați) — Valea Jiului și combinatele metalurgice (zonă de risc greve).
· S.J. Iași: 182 cadre (35 femei / 147 bărbați) — frontieră estică și centru universitar.
· S.J. Bihor: 169 cadre (31 femei / 138 bărbați) — frontieră vestică.
· S.J. Mureș: 165 cadre (27 femei / 138 bărbați)
· S.J. Argeș: 161 cadre (28 femei / 133 bărbați)
· S.J. Suceava: 158 cadre (28 femei / 130 bărbați)
· S.J. Galați: 156 cadre (36 femei / 120 bărbați) — combinatul siderurgic și zonă portuară.
· S.J. Bacău: 156 cadre (29 femei / 127 bărbați)
· S.J. Arad: 154 cadre (26 femei / 128 bărbați) — nod de frontieră vestic rutier și feroviar.
· S.J. Sibiu: 144 cadre (25 femei / 119 bărbați)
· S.J. Maramureș: 134 cadre (23 femei / 111 bărbați)
Între 95 – 129 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate:
· S.J. Caraș-Severin: 128 cadre (21 femei / 107 bărbați)
· S.J. Neamț: 122 cadre (22 femei / 100 bărbați)
· S.J. Buzău: 114 cadre (20 femei / 94 bărbați)
· S.J. Dâmbovița: 112 cadre (19 femei / 93 bărbați)
· S.J. Mehedinți: 109 cadre (18 femei / 91 bărbați)
· S.J. Brăila: 108 cadre (22 femei / 86 bărbați)
· S.J. Olt: 106 cadre (18 femei / 88 bărbați)
· S.J. Alba: 105 cadre (21 femei / 84 bărbați)
· S.J. Vâlcea: 104 cadre (19 femei / 85 bărbați)
· S.J. Teleorman: 102 cadre (18 femei / 84 bărbați)
· S.J. Gorj: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
· S.J. Vaslui: 98 cadre (17 femei / 81 bărbați)
· S.J. Satu Mare: 96 cadre (26 femei / 70 bărbați)
Sub 95 de cadre/ Inspectorat Judeţean de Securitate: aici regăsim în general județe mici ca suprafață/ populație, preponderent agricole sau cu riscuri de securitate considerate minime de către regim:
· S.J. Tulcea: 94 cadre (16 femei / 78 bărbați)
· S.J. Botoșani: 93 cadre (18 femei / 75 bărbați)
· S.J. Vrancea: 91 cadre (16 femei / 75 bărbați)
· S.J. Harghita: 91 cadre (15 femei / 76 bărbați)
· S.J. Bistrița-Năsăud: 82 cadre (16 femei / 66 bărbați)
· S.J. Giurgiu: 81 cadre (14 femei / 67 bărbați)
· S.J. Călărași: 78 cadre (15 femei / 63 bărbați)
· S.J. Ialomița: 76 cadre (13 femei / 63 bărbați)
· S.J. Sălaj: 76 cadre (20 femei / 56 bărbați)
· S.J. Covasna: 73 cadre (12 femei / 61 bărbați) — cel mai mic aparat județean din țară.
