De câțiva ani încoace, gestionarea efectivelor de urs din România pare misiune imposibilă pentru autorități. În județele în care există această specie, animalele au invadat comunitățile de oameni și trăiesc practic în simbioză cu acestea. O plimbare de doar 2 ore în județul Covasna ne-a scos în cale nu mai puțin de 4 urși! Toți ieșiți în miezul zilei, la stradă sau pe lângă hoteluri și case. Localnicii spun că a devenit obișnuință și că au renunțat să mai sune la 112 sau la vreo autoritate. Un mesaj venit pe sistemul RO Alert a fost singurul care ne-a avertizat, miercuri după masă, de prezența unui carnasier în zona Băilor Balvanyos..
Orice om normal, fie și mare iubitor de animale, înțelege că asemenea imagini nu sunt normale. Urșii sunt animale sălbatice și nu pot trăi pe lângă casa omului. Amatorii de drumeții renunță tot mai des la acest hobby, de când populația urșilor a fost scăpată de sub control.
Explicația pentru invazia urșilor e simplă și enervează mereu activiștii civici. UE ne-a recomandăm să oprim vânătoarea la urs, iar noi ne-am conformat de vreo 4 ani încoace. Până acum, nimic grav, însă lucrurile au fost făcute românește. Fondurile de vânătoare în care există urs aparțin unor asociații private. Acestea au licitat și au câștigat administrarea domeniilor de vânătoare, contra unor sume anuale plătite cu titlu de redevențe. Ei primeau anual o cota de vânătoare, pe care o vindeau, de regulă, străinilor. Din banii câștigați își plăteau redevența, costurile de funcționare (inclusiv hrana distribuită animalelor de pe fond) și făceau profit. Prin interzicerea vânătorii la carnasierele mari (urs, lup și șacal), acele asociații nu își mai pot face banii previzionați. Pe principiul oricărei firme, asociațiile au fost obligate sa taie drastic orice cost. Redevențele nu le-au fost micșorate de către stat, care a modificat practic regula în timpul jocului, așa că singurele economii au putut fi făcute prin reduceri de personal și sistarea „livrărilor” de hrană către animalele din pădure. Este explicația extrem de simplă pentru care animalele s-au înmulțit și au dat năvală în comunitățile de oameni, după mâncare.
UE dă doar sfaturi, nu și ajutor
Majoritatea țărilor UE care ne învață în prezent cum trebuie să ne gestionam fondul cinegetic sunt cele în care ursul a fost exterminat în urma cu peste 50 de ani! Austria, Germania, Franța sau Italia nu mai au picior de animal sălbatic în pădurile lor. Însă acest lucru le-a și dat posibilitatea dezvoltării turismului montan în liniște. Pe pârtiile de ski, pe traseele de mountain bile sau în zonele de drumeții nu există animale sălbatice. Iar cei din acele țări nici nu își doresc așa ceva!
O sa mă întrebați de unde știu asta. Răspunsul e simplu! Acum 2 ani, când scandalul urșilor mioritici era în mare vogă, ministerul Mediului a venit cu o propunere oficială către toate statele UE. Documentul trimis tuturor era o propunere de delocalizare a urșilor din România, către statele cu păduri din Uniune, pe cheltuiala României. Știți câte răspunsuri pozitive ai venit?! ZERO! Nicio țară din UE nu a vrut să primească picior de urs brun românesc! În schimb ne țin lecții despre cum să îi ținem sub control. Nici financiar nu au fost prea darnici europenii la acest capitol. În momentul în care ne-au pus sa oprim vânătoarea și, implicit să taie veniturile celor cu business în domeniu, ar fi trebuit să ofere o compensație financiară. Pot înțelege nevoia de a proteja fauna mioritică, dar dacă și ei sunt interesați de ea, ar fi fost corect să și bage mâna în buzunar.
Există țări din Europa cărora nu li s-a dat nicio interdicție. În Ungaria sau în tarile nordice, de exemplu, se împușcă liniștit cocoșul de munte sau cel de mesteacăn. Acele țări fac bani frumoși din valorificarea acelei specii. De ce la ei se poate?! De ce nu primesc și ei interdicțiile?!
Accidente și victime colaterale
De 5 ani încoace, întâlnirile dintre urșii abandonați și oameni au devenit tot mai neplăcute. Mai mulți oameni au fost sfâșiați de fiarele înfometate. Vorbim în special de oameni din mediul rural, cei care au încercat să își apere gospodăriile de animalele în căutare de hrană.
„Victime” au fost și în cealaltă tabără. Vă amintiți cu toții cazul ursulețului împușcat pe străzile din Sibiu, după ce se rătăcise printre case, amușinand după mâncare. Sau al celui lovit de mașină în Harghita, care a zăcut ore în șir pe marginea drumului, în agonie, până i-a fost curmată suferința. Se întâmpla anul trecut.
Acum 2 zile, un pui de urs șchiop a fost împușcat la Predeal, după ce a fost raportat de turiști ca fiind un pericol. Autoritățile au fost nevoite să emită autorizație de scoatere a sa din fond, prin împușcare, după ce s-a stabilit că nu mai are șanse să fie relocat. În ritmul în care se merge, numărul urșilor ce vor trebui împușcați va fi tot mai mare, victime fiind animalele mici și slabe ce sunt nevoite să își caute hrana pe lângă comunitățile de oameni.
