Zău că omul n-a fost așa! L-am întâlnit în viața asta de câteva ori, i-am lăudat realizările din Oradea, am schimbat idei interesante. Să nu admiți că Oradea se învârte după soare ar fi ipocrizie maximă. Dar iată că a fi un primar destoinic nu înseamnă ești capabil să conduci o țară! Mai ales dacă te împing de la spate unii ale căror interese nu sunt aceleași cu alte românilor de rând. Dar ăsta e alt subiect, pe care nu mi-am propus să îl dezvolt acum. Deci hai să ne întoarcem la nevoia lui Ilie Bolojan de a se agăța de putere și a ține cu dinții de niște funcții fără de care a putut trăi bine-merci până acum un an.

Că românii nu-l mai vor, este evident de luni bune. Vorbesc aici de România reală, aia în care discuți cu oamenii pe stradă, cobori la firul ierbii și mergi în mijlocul unor comunități bătute de soartă. Nu luăm aici în calcul miile de boți care îl laudă în on-line și propagandiștii plătiți cu bani grei, care ne spun că fără el viața ei pustiu. Aia e altă lume și credeți-mă că se pompează la bani în existența ei, că nici nu vă puteți imagina. Contractul-dedicație de aproape 200 milioane de euro, către trustul Digi24 este doar un mic exemplu..

De ce îl înjură românii, iarăși e de înțeles. A promis mult, a livrat aproape nimic. „Reforma” lui a însemnat nenorocirea capitalului românesc, a companiilor mici și mijlocii, în detrimentul marilor corporații, care nu doar că nu au fost afectate, dar li s-a și făcut pe plac (vezi desființarea impozitului de cifra de afaceri la multinaționale).

Apoi a sărăcit și mai tare amărâții, a lovit în niște categorii sociale neajutorate și a tăiat acolo unde rezultatul bugetar a fost apă de ploaie. A făcut-o cu sete, cu răutatea unui individ frustrat și dornic să le facă rău unora, doar pentru că poate, că stă în pixul lui. Acolo unde meciul s-au dovedit greu, unde chiar era nevoie de reformă, a făcut pasul înapoi invocând opoziția partenerilor. Aceiași parteneri cărora le-a lăsat de la bun început neatinse privilegiile, sinecurile, amantâlacurile, de care a vorbit doar atunci când lanțul de iubire s-au rupt. Bomboana pe colivă a „corectului” Ilie a fost aducerea unei camarile bihorene la București și plantarea ei în funcții publice sau introducerea ei în afacerile de la Capitală. Vorbim și despre asta curând..

Dar dacă tot suntem la capitolul bomboane pe colivă, cred că Bolojan s-au specializat pe așa ceva. În weekendul ăsta vrea să pună una mare, moțată și urât mirositoare pe coliva PNL-ului. Omul chiar vrea să transforme un partid istoric, recunoscut pentru o viziune participativă, democratică, într-unul ce l-ar face invidios chiar și pe liderul nord-coreean Kim Jong-un! Vorbim aici de schimbarea statutului PNL, propusă peste noapte și care s-ar putea produce printr-un congres de tip blitzkrieg. Vorbim de statutul Bolojan, nicidecum de cel al PNL. Iar lucrurile ar putea avea loc pe fondul unei blegeli totale a liberalilor, mulți dintre ei părând hipnotizați de actualul lor lider, mai ceva ca micuțul Mowgli din Cartea Junglei, față cu perfidul șarpe Kaa.

Fără să îmi pese de drama liberală, mă amuz copios de schimbările propuse de Bolojan. Omul vrea ca totul să treacă în 3 zile, fără vreo dezbatere sau analiză. Pentru prima dată în istoria recentă a PNL, președinte își subordonează aproape toate pârghiile puterii: conducerea centrală, sancțiunile, organismele de arbitraj și organizațiile județene. Noul statut nu încurajează competiția,ci o elimină total. Echipa va fi impusă în bloc, prin moțiune. Miza acestui statut complet schimbat este însăși identitatea PNL! Se pune partidul în mâna unui dictator în a cărui bună credință ar trebui să creadă tot poporul liberal. Dacă vorbim de Bolojan, am văzut cu toții ce „mare” preț pune omul pe valorile democratice și chiar pe deciziile justiției. Mai deunăzi o instanță i-a spus că este nestatutar să suspende niște membri peste noapte, dar pe Ilie l-a durut la pălărie. După ce schimbă și statutul, cu el la conducere, probabil îi va durea și pe liberali dar nu acolo, ci puțin mai jos, posterior..

Marea problemă a țării ăsteia nu este însă obstinația lui Bolojan de a subjuga PNL. Aia e fix problema lor. Subjugarea Romaniei e baiul! Bolojan emană prin toți porii anti-românism. În comparație cu el, parcă și Dulapul Iohannis pare mai uman. Măcar ăla era preocupat doar de confortul lui, de privilegiile la care tânjea și avea o stranie durere știți voi unde de români. Ăstalalt pare mânat de o nevoile viscerală de a face rău, de a tăia de la săraci, de a le dovedi celor slabi că el e jupânul. Iar asta nu poate fi decât bolojanita, acea maladie care îi lovește în general pe cei frustrați, mici în caracter și dornici să ajungă unde au tânjit toată viața. De-aia eu îi doresc Ghinion și Cale bătută! Românii nu au nevoie de așa specimene.