Nu întotdeauna este bine mai târziu decât niciodată

Speriat în al doisprezecelea ceas de amploarea fenomenului monstruoaselor facturi la energie, domnul prim ministru Florin Cîțu  se hotărăște să intervină personal în găsirea unei soluții, chemând toate partidele politice la discuții în vederea realizării obiectivului independenței energetice a României.

Este însă nu numai prea târziu dar și imposibil. Este prea târziu să decizi că independența energetică a României trebuie să fie ” obiectiv al întregii clase politice” când deja obiectivul a fost ratat printr-o pseudo liberalizare a pieței cu efecte dezastruoase asupra populației și economiei și când, același  domn prim ministru refuză categoric măcar să încerce o reparație a situației printr-o plafonare temporară a tarifelor. Este și imposibil în situația actuală când acea clasă politică pe care prim ministru vrea să o aducă la un consens a declanșat o criză politică în care consensul este o utopie.

Surprinzător este și faptul că domnul prim ministru Florin Cîțu, care dorește să-și asume personal meritul rezolvării situației prin descoperirea posibilității fixării unui obiectiv al întregii clase politice, nu știe că acest obiectiv deja există și este exprimat prin mai multe documente programatice și declarații politice printre care cele mai importante sunt : ”Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor climatice 2021-2031” și ”Strategia energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050”.

Să lăsăm deoparte dorințele domnului prim ministru și să revenim în realitatea românească a situației energetice care, prin efectul dramatic al exploziei prețurilor și-a dezvăluit brusc deficiențele și neajunsurile.

Problema sistemului energetic românesc este cunoscută de mai mult timp ca fiind gravă și cu posibile consecințe negative pe termen lung dacă nu vor exista măsuri de modernizare nu doar în sensul capacităților de producție dar și în sensul unor schimbări de natura creșterii ponderii energiilor verzi.

Măsuri, sub forma unui obiectiv de interes național, au fost stabilite. Iată ce obiective își propune Strategia energetică a României 2019-2030, cu perspectiva anului 2050:” 1. Energie curată și eficiență energetică; 2. Asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii; 3. Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice; 4. Piețe de energie competitive, baza unei economii competitive; 5. Modernizarea sistemului de guvernanță energetică; 6. Creșterea calității învățământului în domeniul energiei și formarea continuă a resursei umane; 7. România, furnizor regional de securitate energetică; 8. Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene prin valorificarea resurselor energetice primare naționale. Obiectivele strategice vor fi îndeplinite în mod simulta  printr-un set de obiective operaționale ce au subsumate o serie de acțiuni prioritare concrete.”

” Obiective” la fel de importante sunt cuprinse și în Programul Național Integrat în domeniul Energiei și schimbărilor climatice 2021-3030. Astfel :

” Pentru a asigura securitatea energetică la nivel național, România a luat sau se angajează să ia măsuri pentru implementarea mai multor proiecte în ceea ce privește diversificarea resurselor, respectiv: · Implementarea cu celeritate a cadrului legal necesar deciziilor finale de investiție în exploatarea resurselor de gaze naturale din zona Mării Negre; · Adoptarea Planului de decarbonare propus de Complexul Energetic Oltenia, principalul producător de energie electrică pe bază de cărbune – cu scopul de a asigura o tranziție sustenabilă către o producție de energie electrică cu emisii reduse de carbon; · Diversificarea surselor de uraniu pentru Nuclearelectrica; · Prelungirea duratei de operare și construcția de capacități noi nucleare; · Dezvoltarea de noi capacități pe SRE și integrarea cu alte piețe din regiune precum și promovarea utilizării hidrogenului; · Dezvoltarea/optimizarea infrastructurii existente a rețelelor de energie electrică și gaze naturale, cu impact pozitiv asupra capacității de preluare a energiei produse din RES și asupra nivelului de interconectivitate; · Dezvoltarea capacităților de stocare.”

Iată că, Slavă Domnului, România dispune de o viziune amplă referitoare la politicile necesare atingerii obiectivului de securitate energetică la nivel național.Numai că, această viziune rămâne, cel puțin până în prezent, doar o viziune la fel de volatilă ca o fata morgana. Nimic din ceea ce s-a preconizat nu este în stadiu de implementare, ba dimpotrivă, s-a mers chiar în sens contrar.

De exemplu, liberalizarea pieței trebuia făcută, așa după cum arată experiența altor țări, numai după îndeplinirea a două condiții esențiale . Prima este aceea a existenței înainte de liberalizare a unei legislații privind protejarea consumatorilor vulnerabile, a doua este aceea a acoperirii a cel puțin 80% din consum cu producție internă. Deși aceste obiective sunt menționate în Strategia Energetică a României 2019-2030, ele nu au fost îndeplinite până la data liberalizării pieței , ceea ce explică în mare măsură explozia prețurilor.

Nu de noi obiective are nevoie acum România ci de măsuri imediate și ferme pentru atingerea celor deja existente. Din păcate, pentru rezolvarea sau măcar atenuarea efectelor actualelor scumpiri ale energiei nu există măsuri eficiente pe termen scurt. Întârzierile de neînțeles ale unor proiecte cum ar fi începerea valorificării gazului din Marea Neagră sau construcția reactoarelor de la Cernavodă explică incapacitatea sistemului de a-și mări capacitatea de producție în condițiile în care Programele Uniunii Europene ne limitează strict producerea de energie din cărbuni. Birocrația parlamentară a  blocata ani buni intrarea în operaționalitate a prevederilor legii protecției consumatorului vulnerabil, nu s-a avansat în direcția extinderii rețelei de gaz pentru cele aproximativ 3 milioane de gospodării care folosesc lemnele pentru încălzit și utilități casnice. Modul netransparent și ineficient al implementării programelor PNDL explică în mare parte eșecul obiectivului trecerii de la lemne la gaz.

Ritmul extrem de lent al modernizării rețelei Transelectrica explică, la rândul lui, practica însă existentă de a arunca pierderile  din rețea pe spatele consumatorului.

Pentru ajutorarea consumatorului român în această iarnă cu facturi letale pentru nivelul de trai, ideea domnului prin ministru de a aduna clasa politică pentru asumarea unui obiectiv comun vine prea târziu. Un astfel de ipotetic consens între partide care nu reușesc să pună interesul național deasupra celui de partid nu  este nici măcar necesar deoarece obiectivul există și este deja asumat, ceea ce nu înseamnă că este și respectat.

Este adevărat că respectarea obiectivului cere o politică susținută de investiții ca și o finanțare corespunzătoare a acestora.

Are actualul guvern , sau cel viitor, capacitatea unor astfel de finanțări ?

Avem un enorm deficit bugetar, al contului curent și al balanței comerciale.

Datoria externă avansează rapid, împrumuturile fiind sursa principală de finanțare a unei economii care nu are capacitatea valorificării interne a producției agricole, care nu mai produce bunuri de capital necesare investițiilor și care nu reușește să beneficieze de avantajele de finanțare oferite de Uniunea Europeană prin PNRR.

Este prea târziu pentru a se mai putea evita ,nu doar în această iarnă dar și în viitoarele ierni, o gravă criză energetică a populației și economiei românești.

Criza energetică este anticamera unei crize economice generale deoarece energia este prezentă în toate activitățile economice, de la nivel individual, microeconomie și macroeconomic.

România are nevoie de o restructurare și modernizare profundă a sectorului energetic. Scumpirea facturilor nu este doar conjuncturală, în România ea are și explicații structurale.

Este nevoie de timp și bani. Este nevoie de un program strategic bine gândit, bine structurat în funcție de orientarea politicii europene, axat  pe  principiul valorificării optime a resurselor de care țara dispune în ideea beneficiului pe care consumatorul român trebuie să-l aibă din gospodărirea responsabilă a resurselor propriei sale țări.

Dacă domnul prim ministru dorește să dea această misiune actualei clase politice, eșecul va fi total deoarece, acum, în România singurul aport pe care politica îl poate aduce la realizarea obiectului nu poate fi altul decât aducerea la conducerea sistemului a unor specialiste….ai dansului din buric.

Mircea Coșea, profesor universitar ASE

Comentează pe FACEBOOK